Aichi D3 A1 "Val" 1/48, Revell |
Scris de Tudor Nicorici | |||||||||||||
Tuesday, 15 July 2008 | |||||||||||||
Avionul În 7 decembrie 1941 Marina Imperiala Japoneza a lansat 353 aparate de pe 6 portavioane într-un atac surpriza asupra armatei si marinei SUA aflate pe insula Oahu, arhipelagul Hawaii. Aparatele au fost în principal: Mitsubishi A6M2(Zero), Nakajima B5N (Kate) si Aichi D3A(Val). Aichi D3A a condus primul val de atacuri si a fost primul avion japonez care a bombardat o tinta americana. 129 de aparate Aichi D3A au facut parte din forta de atac ce a fost implicata în bombardarea bazei Pearl Harbour. D3A a luat parte la toate atacurile majore cu baza de pe portavion, în primele 10 luni ale razboiului dupa atacul de la Pearl Harbour. Înainte de atac a avut folosire limitata în câteva atacuri pornite de pe uscat în China si Indochina. În timpul campaniei din Oceanul Indian, Val a lansat cu un procentaj de reusita de 82%, bombe asupra crucisatoarelor, HMS Cornwall, HMS Dorsetshire si asupra portavionului HMS Hermes în Aprilie 1942. D3A a fost proiectat sa înlocuiasca D1A2, Type 96. Marina a cerut 2 prototipuri, primul fiind livrat în decembrie. Acesta a fost Nakajima D3N1, motorizat cu un motor de 730-CP Nakajima Hakari 1, în stea, dar a aratat multe defecte în zborurile test initiale. Era insuficient motorizat, frânele de picaj erau ineficiente si avea tendinta sa vibreze puternic când efectua un picaj la 90 de grade. Totusi aparatul promitea, deoarece avea structura solida si manevrabilitate, în general, buna,. Al doilea prototip a fost Aichi D3A1, prevazut cu un tren de aterizare fix pentru a elimina greutatea suplimentara si problemele de mentenanta ale sistemului retractabil. Prototipul a fost serios modificat pentru a contracara neajunsurile designului Nakajima. Puterea motorului a fost crescuta la 840 CP prin dotarea cu un motor Mitsubishi Kinsei 3 , în stea cu 14 cilindri si a fost redesenata capota motorului. Anvergura a fost crescuta, stabilizatorul vertical a fost marit si au fost instalate frâne de picaj mult îmbunatatite. Noul Aichi D3A1 a primit acordul sa intre în productie sub denumirea Navy Type 99 Carrier Bomber Model 11. Val-ul de productie de serie a primit motoare si mai puternice 1,000 CP Mitsubishi Kinsei 43 sau 1,070 CP Kinsei 44. Suprafata planelor a fost scazuta putin si a fost instalata o deriva marita pentru a corecta problemele de stabilitate. În iunie 1942 a fost introdus D3A2 motorizat cu un motor de 1,300 CP Kinsei 54. Versiunea de productie a lui D3A2 avea autonomia mai mare de 1.472 km cu un rezervor de capacitate de 1,079 l. În exterior avionul era asemanator cu D3A1 cu exceptia coafei elicei, a ultimei sectiuni a canopiei care era mai lunga si mai ascutita si a unor diferente la flapsuri. A fost denumit Navy Type 99 Carrier Bomber Model 22 si a înlocuit Modelul 11, în unitatile avansate de front, în toamna lui 1942. Când, mult mai rapidul Yokosuka Suisei a devenit bun de lupta, D3A2 a fost retrogradat la baze de uscat si la portavioane mici de escorta care aveau puntea neadecvata pentru Suisei. În 1944 când fortele americane s-au reîntors în Filipine au participat activ la lupte, însa au fost surclasate de vânatoarele americane, suferind pierderi masive. De atunci multe D3A1 si D3A2 au ajuns la unitati de scoala în Japonia. Câteva au fost modificate în Navy Type 99 Bomber Trainer Model 12s (D3A2-K). În ultimul an de razboi D3A2 au fost folosite doar în misiuni de mica importanta în spatele frontului. Au participat si la atacuri kamikaze, însa cu o rata de pierderi enorma si cu rezultate nesemnificative. Specificatii tehniceAnvergura: 14.38 m Calitati: KITULRevell, 1/48, PE Eduard Zoom pentru interior, set masti Eduard pentru cupola. Kitul Revell este de fapt o reboxare a unui kit Hasegawa care are si aceeasi înmatriculare "B1-231" cu ampenajul codal rosu si dungi galbene. Am ales aceasta înmatriculare pentru faptul ca e foarte colorata si inedita. Instructiunile kitului spun ca a luat parte la atacul de la Pearl Harbour fiind bazat pe Soryu. Din cercetarile mele ulterioare am descoperit ca probabil nu este asa deorece nu exista nicio informatie ca la atac, ar fi participat, un Val vopsit în culoarea de baza verde, toate marturiile si documentele istorice militare pomenesc doar de culoarea " gri ". Am lipit semifuselajele si am pregatit planele de lipire. Bineînteles ca a trebuit sa apelez la Familia Surfacer pentru a scapa de unele urme ale lipirii. Jantele au fost vopsite în aluminiu iar pneurile în Tire Black Gunze. Apoi au fost lipite aparatorile trenului fix de aterizare. Dupa lipirea planelor de fuselaj a urmat o noua sedinta de astupare la îmbinari cu slefuirile de rigoare. Am lipit ampenajul codal si am trecut la mascari si aplicarea unui strat de primer gri Tamiya. Am slefuit primerul si am suflat o preumbrire cu gunship grey pe intrados si cu negru pe extrados. Apoi am aplicat pe burta un strat de Japan Navy light blue MM, la fel si pe aparatorile trenului. Ampenajul codal fiind rosu, am mascat partea de coada ce trebuia sa ramîna rosie precum si partea neagra de pe bot si am aplicat pe extrados un strat de Japan Navy Green MM. Dupa uscare am mascat partile apropiate de coada si de bot, am aplicat mastile pentru Hinomaru pe extradosul planelor, dupa care am suflat cu Fire Red Vallejo. Imediat am mascat si partea de bot si am suflat un strat de Japan Black-blue cowling color de la WEM. Deodata cu aceasta parte am vopsit si inelul botului care a primit si niste vopsea sarita pe inel. Am folosit tehnica sarii, cu rezultate medii. Apoi am aplicat mastile pentru Hinomaru de pe semifuselaje si de pe intradosul planelor, am mascat partile rosii de pe aparatorile trenului de aterizare si am suflat cu rosu. Între timp am aplicat PE-urile pe motor si l-am vopsit în culori Gunze metalizate. La final am aplicat si pigmenti Tamiya si Mig. Dupa lipirea motorului de fuselaj am trecut la aplicarea cu pensula a câtorva sectiuni de vopsea sarita pe bordurile de atac si de fuga. Am ales aceasta metoda deoarece am avut îndoieli ca la asa suprafete mari as putea aplica metoda sarii... poate iesea mai bine cu sare fina, multa, pe suprafete mari însa nu prea aveam control asupra marginilor care sunt destul de neregulate în poza avionului real. Dupa un strat de Future aplicat peste tot am pus toate decalurile, operatiune destul de sensibila avînd în vedere marimea si forma pe care trebuiau aplicate. Însa cu ajutorul lui Mr. Mark Softer si Setter, operatiunea s-a desfasurat cu putine emotii. În timpul uscarilor din diverse etape anterioare, am mascat cupolele, cu masti Eduard, cupole pe care am decis sa le las deschise, în principal pentru prezenta mitralierei spate. Dupa protejarea partilor interioare am suflat un strat din culoarea de interior si dupa uscare, un strat din culoarea de baza. Am montat mitraliera spate si luneta de ochire, care au fost vopsite cu pastele Agama, precum si elicea. Am facut o mica gaura în piesele transparente ce trebuiesc puse ca lumini de semnalizare în capetele planelor si am turnat în gauri, câte o picatura de vopsea, rosie în stânga, albastra în dreapta. Luminile de semnalizare de pe extradosul planelor au fost taiate de pe plane si am pus în locul lor mici piese de plastic transparent din setul de lumini de semnalizare de la CMK. Fiind foarte mici nu le-am putut gauri si am aplicat doar pe fundul lor vopsire cu culoarea potrivita, iar apoi le-am lipit la locurile lor. Între timp am vopsit cele 3 bombe dupa specificatiile de pe J-aircraft unde sustin ca bombele navale japoneze sunt gri-verzui, cu vârful verde, cu un inel albastru pe la mijloc si cu doua dungi subtiri rosii, de-a lungul axului bombei, pe laterale. Planurile kitului dadeau culoarea neagra la bombe, total eronat. Consolele bombelor de pe plane si sistemul de lansare a bombei ventrale au fost vopsite tot cu pastele Agama. La fel si cârligul de apuntare din coada. Am pus tija antenei, tubul Pitot , bombele în pozitiile lor si am aplicat firul antenei din fir elastic. Am simulat izolatorii cu picaturi de CA-gel si am lipit piesele ce compun cupola deschisa. Am mai aplicat câteva murdariri cu pigmenti, urme de fum la esapamente si gata. Chiar daca nu sunt tare multumit de rezultatele obtinute cu vopseaua sarita, per total a fost o constructie pasionanta si interesanta. Pozele la dimensiunile lor originale se potdeschide fie facand click pe variantele lor reduse din interiorularticolului, fie vizitand galeria asociata acestui articol care segaseste aici: Aichi D3 A1 "Val" 1/48, Revell |
|||||||||||||
Ultima actualizare ( Friday, 24 October 2008 ) |