Atacul asupra Osirak / F-16 IAF Imprimare
Articole modelism - Avioane, elicoptere, si orice altceva zboara
Scris de Eduard Badescu   
Wednesday, 13 June 2007
"Misiunea noastra e sa distrugem reactorul nuclear de pe inaltimile Falafel. Il vor pune in functiune peste 12 ore, si va fi foarte bine aparat. Daca nu reusiti sa distrugeti fabrica, tintele secundare sint aici si aici: o fabrica de acordeoane si o scoala de pantomima. Mult noroc, d-lor."

In serviciul IDF/AF

Primele F-16 au sosit in Israel in iulie 1980, in cadrul programului Peace Marble I. Lotul de avioane fusese destinat initial Iranului, dar odata cu caderea Sahului si instaurarea regimului fundamentalist ostil Americii, a fost “deviat” spre Israel.
Contractul presupunea livrarea a 75 avioane F-16 A/B, block 5,10 si 15 ; 67 monolocuri si 8 bilocuri de scoala. Doua escadrile au fost echipate cu noile avioane de vinatoare, 117 “First jet” si 110 “Knights of the North”, ambele avind baza la Ramat David, la mica distanta de granita cu Siria si Libanul.
In scurt timp aveau sa aiba parte de primele lupte si primele victorii. Pe 28 aprilie ’81 avionul cu Nr.112 avea sa obtina prima victorie a F-ului 16, un elicopter sirian Mi-8, distrus cu tunul de bord.

Operatiunea Opera


La mai putin de un an de la introducerea in serviciu, F-urile 16 israeliene aveau sa ia parte la cea mai importanta misiune a lor: distrugerea reactorului nucelar irakian de la Osirak si odata cu el ambitiile nucleare ale lui Saddam Hussein.

In anii ’60 , Franta ajutase in secret Israelul sa-si construiasca un reactor si cel putin 100 de incarcaturi nucleare. Informatia dezvaluita intr-un raport al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei socase lumea araba. Odata cu “capitularea” Egiptului ca lider al cauzei arabe, Saddam a hotarit ca era rindul Irakului sa preia stindardul si sa echilibreze un pic balanta atomica in orientul mijlociu. O mini-cursa a inarmarilor nucleare incepuse. La mijlocul anilor 70 a inceput cooperarea cu Franta, care urma sa construiasca un reactor si sa procure 72 kilograme de uraniu imbogatit, pentru 700 milioane de barili de petrol. Daca totul ar fi mers conform asteptarilor lui Saddam, reactorul ar fi fost gata in vara lui 1981.
In 1977 Mossadul afla de planurile Baghdadului. In acelasi an Menachem Begin, lider al fostei organizatiei teroriste IRGUN si membru marcant al partidului de extrema dreapta Likud devine prim-ministru al Israelului, iar prioritatea sa nr.1 devine distrugerea planurilor nucleare ale Irakului, cu orice pret. Componente ale reactorului au fost sabotate de agenti Mosaad in depozite franceze, cauzind pagube mai mari imaginii Israelului decit programului in sine. S-a decis apoi bombardarea reactorului inca in constructie. Era imperativ ca atacul sa aiba loc inainte ca reactorul sa devina operational, altfel exista riscul contaminarii unei mari arii, cu consecintele de rigoare, probabil WWIII.
Singurele avioane capabile sa parcurga dinstanta de 600 de mile pina la reactor erau F-16. Problema era ca avioanele fusesera vindute Israelului in scopuri strict defensive. Orice alta utilizare contravenea cadrului in care fusesera livate, si exista riscul deteriorarii relatiilor cu americanii, ceeace pe termen lung putea fi un dezastru.
De asemenea, raidul lui Begin intimpina opozitie in propriul cabinet. Impreuna cu viitorul prim ministru Ariel Sharon, a fortat un pic nota, catalogind programul nuclear irakian ca principalul risc la adresa existentei poporului evreu. Cu pumni in masa si afirmatii gen “e de ajuns un holocaust in acest secol” a cistigat pina la urma acordul majoritatii cabinetului, astfel ca planul a primit OK-ul.

Atacul a fost planificat pentru duminica (pentru a mari efectul de surpriza si a minimiza pierderile civile) si dupa amiaza (pentru ca la intoarcere formatia sa zboare spre casa inspre soare si ca eventualii piloti israelieni doboriti sa poate fi recuperati la adapostul noptii). Pe 7 Iunie 1981 ora locala 16, opt F-16 (nr.107, 113, 118 si 129 din Esc. 117 si 239, 240, 243* si 249 din Esc. 110 ) inarmate cu cite doua bombe de 2000 livre decolau de la baza Etzion din Peninsula Sinai.
Zborul urma sa fie la limita autonomiei aparatelor. Imediat inainte de decolare mai realimentasera odata pentru a restabili stocul de combustibil consumat la rulare. Teste au fost facute in prealabil pentru a vedea daca rezervoarele de sub aripi pot fi largate in siguranta cu bombele MK-84 acrosate, procedurile de utilizare ale avionului neprevazind asta si rezervoarele trebuind sa fie lansate imediat ce s-au golit pentru a nu fi o povara in plus. Cum drumul spre casa nu mai putea fi facut la foarte joasa altitudine tot din cauza limitei de combustibil, s-a hotarit ca riscul era micsorat de faptul ca avioanele urmau sa zboare direct spre soare, facind identificarea vizuala mult mai grea. Desi aveau ca armament defensiv tunul si doua rachete Sidewinder, folosirea la maxim a carburantului limita drastic capacitatea de aparare, astfel ca s-a decis sa fie escortate de sase F-15A.
Zborul spre Irak s-a realizat la 50 metri inaltime peste Arabia Saudita si Jordania, formatia nefiind interceptata, nefiind detectata nici de avioanele E3 Sentry AWACS americane care erau in serviciul aviatiei Saudite (pina la livrarea celor comandate)**. La obiectiv rezistenta a fost minima, astfel ca nici un avion nu a fost atins. Toate cele 16 bombe au atins tinta, reactorul a fost serios lovit, cel putin opt oameni au fost ucisi, printre care un tehnician francez.
Urcind apoi la 12.000 m, cu soarele in fata, formatia s-a indreptat catre casa, drumul fiind lipsit de orice evenimente.

Raidul a ingropat ambitiile nucleare Irakiene, entuziasmind in acelasi timp populatia israeliana. In acelasi timp insa reactiile internationale n-au intirziat, agresiunea israeliana la adresa unui stat suveran pe timp de pace fiind condamnata de ONU, Uniunea Sovietica si Liga Araba. Statele Unite, care vedeau Irakul ca pe o unealta impotriva Iranului Islamic, au condamnat de asemenea raidul, oprind (pentru scurt timp insa) livrarile de F-16 “defensive” catre Israel.

Efectele pe termen scurt ale atacului au fost negative, politica externa a Israelului aparind ca foarte agresiva, in timp ce a americanilor foarte slaba. Un precedent periculos de atac preventiv a fost creat. Begin s-a folosit capitalul electoral adus de succesul atacului pentru a cistiga al doilea mandat de prim ministru si a lansat controversata invazie asupra Libanului.

Multi savanti irakieni ajunsi recent pe mina americanilor au afirmat ca de fapt atacul din 1981 nu a oprit ci in fapt a pornit in forta programul de inarmare nucleara a lui Saddam, a eliminat un risc imediat, in schimb a creat unul mult mai mare pe termen lung; pentru ca daca in timpul atacului 400 de tehnicieni erau angrenati in program si se investisera in jur de 400 de milioane de dolari, in urma sa 7000 de oameni si 10 miliarde au fost pompate intr-un proiect clandestin mult mai vast. Israelul estima ca reactorul va putea produce 7kg de plutoniu (suficient pentru o bomba) pe an. Noul proiect urma sa realizele uraniu pentru 6 bombe pe an.

Ironia raidului de la Osirak este ca israelienii poate ca i-au protejat pe iranieni*** mai mult decit pe ei insisi. Analizind actiunile din anii ‘80 ale lui Saddam Hussein (atacuri cu arme chimice, bombardamente asupra centrelor urbane), daca Irakul ar fi avut prima bomba nucleara in 1985 (cind era planificat - daca nu ar fi avut loc atacul), iranienii ar fi fost primii “beneficiari”, asa ca se pare sint buni de cinste.

De asemenea, printre cele mai neasteptate efecte ale raidului a fost gramada de filme de tip “Iron Eagle”, “Into the Sun” si alte productii Golan-Globus/Cannon Films cu, de si despre Michael Dudicoff. Dintre filmele inspirate de atac se distinge clar parodia Hot Shots!, din care am ales fraza de inceput .

Stinga : Imagine a reactorului de la Osirak din HUD-ul unui F16 (Israeli Air Force Magazine)
Dreapta : Reactorul in timpul constructiei..

Revenind la istoria lui F-16 in serviciul IDF/AF ; Livrarile americane fiind sistate In urma controversatei operatiuni Opera, cea de-a treia escadrila de F-16 (253 “Negev”) a trebuit sa astepte sfirsitul lui 81, cind americanii s-au mai “imbunat” si au trimis si ultimile 22 de bucati din cadrul PM1.

Liban

In timpul razboiului din Liban, F-urile 16 au actionat exclusiv aer-aer. In marile batalii aeriene din 9, 10 si 11 iunie, 44 de victorii au fost atribuite celor trei escadrile, obtinute in marea majoritate cu rachete AIM-9L si Python 3. Victimele, in majoritate Mig-21, 23 si citeva elicoptere Gazelle.
Cel mai de succes F-16 este Nr.107, care are 6.5 victorii. Ca veteran al raidului de la Osirak poarta de asemenea si un triunghiulet irakian care reprezinta raidul din 81.

Noi achizitii

Multumiti de F-16 israelienii au dorit achizitionarea de noi aparate, astfel ca un nou acord, Peace Marble II a fost semnat, acord ce presupunea achizitionarea de 75 F-16 C/D Block 30. In 1987 noile avioane au fost livrate escadrilelor 110 si 117, avioanele lor mai vechi fiind folosite pentru a forma o noua unitate, 140 « Golden Eeagle » si a completa escadrila 253.

In 1988 s-a semnat un nou acord, PM III , pentru inca 60 de F-16 C/D block 40 (cu inca o rezerva de 15), acestea sosind in august 1991.

Dupa Razboiul din Golf, un nou program , Peace Marble IV a intrat in vigoare, pentru a recompensa “retinerea” Israelului de a interveni cu represalii impotriva bombardamentelor Irakiene cu Scud. Astfel 36 de F-16A block 1/5/10 si 14 B block 1/5/10 au fost oferite din stocul USAF , primele sosind in Israel in 1994.

In ianuarie 2000 guvernul israelian a semnat un acord cu Lokheed Martin pentru inca 102 aparate F-16 I, varianta avansata a D-ului block 52 produsa special pentru Israel (Peace Marble V). Primele avioane au fost livrate in 2004, intregul lot urmind a fi operational in 2008, inlocuind cu totul flota de F-4 Phantom si A-4 Skyhawk. Astfel, cu 362 de unitati, Israelul va avea cea mai mare flota de F-16 din lume, in afara de Statele Unite.

In decursul intregii cariere, cel putin 20 de aparate au fost pierdute in diverse accidente, oficial nici unul pierdut in lupta.

Intre timp aparatele mai vechi au primit upgradari succesive la sistemele de armament, radar si aparare. Odata cu relaxarea cenzurii de dupa 90, majoritatea F-urilor 16 israeliene a inceput sa prezinte diverse insemne; scorpioni, vulturi sau pasari Pheonix pe toata suprafata derivei in functie de escadrila din care fac parte.

In aviatia israeliana, F-ul 16 A/B (PM1) este numit Netz – Soim ( cele primite din stocul american in cadrul PM IV, avind echipamente diferite, au fost botezate Netz II ), variantele C/D ( PM II&III )sint numite Barak – Fulger iar I-ul (PM V) e numit Sufa – Furtuna.
Toate F-urile 16 israeliene au un camuflaj standard in trei culori pe extrados (crem FS 33531, maro FS 30219 si verde pal FS 34424) si gri deschis FS 36375 pe intrados. Avioanele primite in ’94-’95 din stocul USAF in cadrul PM IV au ramas pentru citiva ani in camoul Hill Grey american dar in pina la urma au fost camuflate si ele.


Actualmente, cel putin noua escadrile ale IDF/AF sint dotate cu F-16 de diverse variante (101, 105, 109, 110, 117, 140, 144, 190 si 253); Mai batrinele A-uri sint inca in dotare, fiind deseori prezente la show-uri aeronautice purtind cu mindrie insemnele victoriilor obtinute la inceputul anilor 80.


Kitul

Italeri 1/72

Kitul Italeri, aparut in mai multe variante, este destul de ok. Recunosc ca nu m-am chinuit prea mult sa-i gasesc defecte, l-am facut mai mult ca din cutie. Imbinarea cupolei cu fuselajul mi-a dat ceva batai de cap, rezolvate cu Mr. Surfacer. Vopsirea am facut-o cu emailuri Humbrol, dupa indicatiile unui “tatic” al modelismului IDF/AF, Yoav Efrati : HU 121 pentru Sand, 119 pentru maro si Sky S pentru verzui. Intradosul – Hu-127. Radomul, lansatoarele de AIM-9 si diverse alte antene - Hu 140.
Interiorul avioanelor evreiesti nu este gri, ci negru.
Inmatricularea reprezinta pe nr.107, din Esc. 117 “First Jet” (ce avea sa devina dupa razboiul din Liban cel mai “victorios” F-16) asa cum arata in timpul raidului de la Osirak. Bombele MK.84 sint din setul Hasegawa, rezervoarele si rachetele, din cutie. Decalurile sint un amestec de Cutting Edge, Altmark si cele din cutie.



Toate pozele la dimensiunile lor originale se potdeschide fie facand click pe variantele lor reduse din interiorularticolului, fie vizitand galeria asociata acestui articol care segaseste aici: Atacul asupra Osirak / F-16 IAF

NOTE

* Pilotul lui 243, Ilan Ramon zburase atunci in cea mai vulnerabila pozitie, numarul patru din cea de-a doua formatie. Devenit colonel si primul evreu in spatiu, avea sa moara in dezastrul navetei spatiale Columbia din 2003, deasupra micii localitati...Palestine,Texas.
** Surse neconfirmate afirma ca un avion al formatiei a trecut deasupra yahtului pe care se afla regele Hussein al Jordaniei si a fost observat de sute de turist aflati in dupa amiaza aceea pe plaja de la Aqaba
*** Iranul atacase la rindul sau reactorul pe 30 septembrie 1980 insa cele doua F-4 Phantom trimise nu au fost suficiente pentru a-l distruge. De-abia in timpul Razboiului din Golf a fost realmente obliterat, in mai multe raiduri succesive ale aviatiei americane cu F-16 si F-117

Bibliografie:

Concord Publications - The Shield of David, The Israel Air Force into the 1990s - Samuel M. Katz
Osprey Publishing - Arab-Israeli Air Wars 1967-82 – Shlomo Aloni
Guideline Publications - SAM Camouflage and Markings – Israeli Air force Part Two - Ray Ball
http://home.att.net/~jbaugher4/f16_16.html
http://www.acig.org/artman/publish/article_276.shtml
http://www.israeli-weapons.com/weapons/aircraft/f-16i/F-16I.html
http://www.globalsecurity.org/military/world/israel/

Comentarii pentru "Atacul asupra Osirak / F-16 IAF"

Puteti comenta acest articol in cadrul forumului de discutii al acestui site. Pentru acest articol a fost creat un topic separat de discutii, tot ce trebuie sa faceti pentru a il deschide este sa urmati legatura de mai jos.

Click pentru a comenta articolul "Atacul asupra Osirak / F-16 IAF" pe forum (10 comentarii deja)

Pentru a putea posta mesaje in cadrul forumului este necesar sa fiti inregistrati. In cazul in care nu aveti un cont, va puteti inregistra aici: Inregistrare cont

Ultima actualizare ( Friday, 24 October 2008 )