Hawker Sea Fury Imprimare
Articole modelism - Avioane, elicoptere, si orice altceva zboara
Scris de Cassin   
Sunday, 03 June 2007

În 1943, răspunzând specificaţiilor F2/43, Hawker începe lucrul la două prototipuri de aparate de vânătoare cu bază terestră, echipate cu motor Bristol Centaurus XXII. Hawker Sea Fury, pentru că despre el este vorba, a fost un succesor în evoluţie al vânătorilor şi vânătorilor-bombardieri Hawker Typhoon şi Hawker Tempest din cel de-al doilea război mondial. Sea Fury a fost proiectat in 1942 de Sidney Camm, faimosul proiectant al firmei Hawker, pe baza specificaţiilor F2/43, pentru a furniza R.A.F.-ului un înlocuitor mai uşor pentru Tempest II.

La 23 iunie 1942 Oberleutnant Arnim Faber aterizează din eroare cu Focke Wulf-ul său 190A-3 pe baza R.A.F. de la Pembrey, confundând-o cu un aerodrom al Luftwaffe de pe malul francez al canalului. Astfel britanicii s-au pomenit cu un FW-190 în perfectă stare de funcţionare. Examinarea amănunţită a avionului lui Faber a stat la baza elaborării specificaţiilor F6/42 care desemnau caracteristicile tehnice ale unui nou avion de vânatoare cu înalte performanţe. Dezvoltat drept "vânator uşor Tempest" [Centaurus], a folosit panouri de aripă semieliptice modificate, [de la Tempest], prinse în bolţuri şi nituite împreună în axa fuzelajului. Fuzelajul era similar cu cel al Tempest-ului, dar de tip monococa, cu un cockpit mai înalt, pentru a avea o vizibilitate îmbunătăţită. Incidental, există un mit încă în circulaţie care spune că [construcţia] Sea Fury s-a bazat pe Focke Wulf 190. În realitate asemănarea dintre cele două avioane este superficială, şi orice consideraţie privind evoluţia design-ului lui Hawker Sea Fury demonstrează clar că Tornado a fost înaintaşul său, şi că doar unele trăsături aparţin lui Fw 190, singura asemănare majoră fiind modul de montare al motorului radial.

Ministerul Aerului a fost suficient de impresionat de design pentru a elabora specificaţiile 7/43 în legătură cu acest concept care răspunde şi specificaţiilor ale Royal Navy pentru un interceptor îmbarcat. Firma Hawker a fost desemnată să lucreze la versiunea terestră, iar responsabilitatea de a realiza conversia navalizată a fost încredinţată firmei Bolton Paul Ltd. din Wolverhampton.

Sea Fury a fost un avion de vanatoare dezvoltat pentru "Fleet Air Arm" de firma Hawker fiind, ultimul vânător cu elice care a zburat pentru Royal Navy. Deasemeni, a fost cel mai rapid monomotor monoloc, echipat cu motor cu piston care a fost construit vreodată.

Istoric

Primul prototip Hawker Sea Fury (SR 661) a zburat pe 21 februarie 1945. A fost echipat cu un motor Bristol Centaurus XII cu 18 cilindri în dublă stea răcit cu aer şi dezvoltând 2.480 CP, care antrena o elice Rotol cu patru pale. Era echipat cu cârlig de apuntare, dar nu avea aripi plabile. Al doilea prototip (SR 666) a zburat la 12 octombrie 1945 şi a fost echipat cu un motor Bristol Centaurus XV de 2550 CP (1900 KW) montat pe un cadru întărit, echipat cu o elice distinctivă cu cinci pale, de tip Rotol, un cârlig de apuntare şi aripi cu pliere hidraulica. Al treilea prototip, similar ca nivel de echipare a fost parţial echipat de Bolton Paul şi terminat de Hawker.

Primul avion de serie desemnat "F.X" (de la Fighter Mark X) a zburat la 7 septembrie 1946, având doar mici schimbări faţă de primul prototip,ca de exemplu un cârlig de apuntare mai lung. 50 de exemplare din Sea Fury au fost construite şi introduse în exploatare în 802 Squadron din Royal Navy Fleet Arm (FAA) în mai 1948.

Sea Fury F.X a reţinut de la înaintaşii săi acelaşi standard de înarmare: 4 tunuri de calibrul 20 mm. Tunurile puteau trage în pereche sau toate deodată. Este neclar ce cantitate de combustibil putea fi stocată în rezervoarele externe, Din momentul în care viitorul vânătorului cu motor cu pistoane în superioritatea aeriană începe să se diminueze, rolul lui a fost modificat în "vânător-bombardier", devenind Sea Fury "Fighter-Bomber Mark XI (FB XI)", denumit ulterior FB 11.

Cea mai mare parte dintre Hawker-ele Sea Fury au fost FB 11, celelalte aparate construite în alte variante fiind mult mai puţine. Au fost produse 60 buc. aparate de antrenament “T. 20“ având două cockpit-uri în tandem, conectate printr-un tunel de Perspex, instructorul avand în cockpit-ul posterior un periscop pentru a optimiza vizibilitatea. Proiectul iniţial prevedea cockpit-uri separate pentru pilot şi instructor, dar în timpul testelor aerodinamice, turburenţele de aer care flancau cockpitul elevului ajungeau să avarieze cockpit-ul posterior, aşa ca a fost adăugat un tunel care să le elimine.

A fost luată în considerare şi construirea unei variante de recunoaştere, dar care a fost abandonată când n-a putut fi gasită o variantă mulţumitoare de a monta camerele foto.

SEA FURY FB MARK 11

Caracteristici tehnice

  • anvergură 11,7 m.
  • suprafaţa alară 26,01 mp.
  • lungime 10,6 m.
  • înalţime 4,84 m.
  • greutate gol 4.190 kg.
  • greutate cu încărcatură maximă 6.645 kg.
  • viteză maximă 740 km/h
  • plafon de serviciu 10.910 m.
  • rază de acţiune fară rezervoare suplimentare 1.125 km.

Hawker Sea Fury a fost un avion cu performanţe uimitoare, dur în rolul de atac, având o foarte bună manevrabilitate şi performanţe excelente.Un Sea Fury de serie pilotat de Neville Duke pe traseul Londra - Karachi(Pakistan) în 1949, a stabilit un record de viteză acoperind porţiunea Londra - Roma (1.448 km) în 2 ore 31 minute 51 secunde cu o viteză medie de 574,3 km/h. Timpul total pentru realizarea traseului lung de 4.827 km a fost de 15 ore 20 minute 30 secunde, viteza medie fiind de 412,1 km/h.

Un total de 615 buc. au fost construite. O parte dintre ele au fost livrate Australiei şi Canadei. Sea Fury în comparaţie cu Grumman F8F al U.S. Navy era inferior la capitolul manevrabilitate şi viteza ascensională, dar superior în privinţa preciziei armamentului şi operării în condiţii de zbor instrumental.

Armament

FB 11 era echipat cu blindaje suplimentare şi putea acroşa o încarcătură externă compusă din două bombe de 450 kg. (1000 lbs), rezervoare cu napalm, sonobuoys (balize pentru detectarea submarinelor), douăsprezece rachete nedirijate RP) sau boostere pentru decolare asistată (scurtă). Sea Fury putea lansa atacuri aeriene cu un întreg arsenal de arme pe care îl transporta şi care includea chiar şi mine marine. În perioada armelor nedirijate se remarca prin extrema acurateţe a atacurilor. Hawker Sea Fury a ramas principalul avioan de vânătoare monoloc al FAA, până cand a fost înlocuit de Hawker Sea Hawk în 1953.

Marina Regală Olandeză a folosit şi ea Sea Fury. Hawker a fabricat zece "Mark 50" pentru olandezi urmate de alte 12 "Mark 51", după care Fokker a mai construit 210 exemplare în licentă. Faptul că R.A.F. nu a folosit niciodată Fury ca avion operaţional, este o altă parte încurcată a povestirii. Încet, parte din Sea Fury produse au fost modificate pentru operaţiuni terestre [cu baza la sol], şi apoi vândute Irakului şi Pakistanului binenteles drept "Fury". Irakul a obtinut 30 Fury iar Pakistanul 93, dintre care 5 au fost reconvertite dintre FB 11 ale Royal Navy. Cele două ţări au obţinut şi avioane de antrenament Fury, în general similare cu Sea Fury T.20, Iranul achiziţionând două, iar Pakistanul cinci. Munca la avionul de antrenament Fury a fost în realitate iniţiată la cererea Irakului, beneficiind şi de interesul expres al Amiralităţii după ce proiectul a fost pus în mişcare.

Producţia de FB 11 standard a fost de altfel exportată în alte ţări. Egiptul a cumparat 12 exemplare noi, Birmania 18 buc. uzate şi 3 T.20 noi, Cuba 15 FB.11 si 2 T.20 noi. Germania de Vest a cumpărat 10 T.20 uzate care au fost convertite în remorchere de ţinte.

Conversia navalizată

In 1943, design-ul a fost modificat pentru a veni în întâmpinarea cererilor formulate de Royal Navy (N.7/43) pentru un vânător îmbarcat. Boulton Paul Aircraft a fost însărcinat cu realizarea conversiei navalizate, în timp ce Hawker îşi continua lucrul la varianta pentru Royal Air Force. Primul prototip a zburat la 21 februarie 1945, motorizat cu un Bristol Centaurus XII. Primul prototip avea cârlig de apuntare, dar Îi lipseau aripile pliabile pentru depozitare. Al doilea prototip a fost echipat cu un motor Bristol Centaurus XV, care antrena o elice Rotol cu cinci pale. Specificaţiile N.7/43 au fost modificate la N.22./43 care acum reprezenta o comandă pentru 200 buc. Dintre acestea, 100 buc. urmau a fi construite la Boulton Paul.

Ambele prototipuri erau în probe de decolare-apuntare când japonezii au capitulat în 1945. Această capitulare a pus capat dezvoltări variantei terestre, dar lucrul la varianta navală a continuat. Comanda iniţiala cu specificaţiile N.22/43 a fost redusă la 100 buc., acordul cu Boulton Paul Aircraft fiind anulat. Primul model intrat în producţie a fost Sea Fury F.X (Fighter Mark X), care a zburat în septembrie 1946. Au existat unele probleme cu cârligul de apuntare care se deteriora în timpul operaţiunilor de apuntare, dar după unele modificări, avionul a primit unda verde pentru operare de pe portavioane în primavara lui 1947.

Serviciu operational

Varianta navalizată a Spit-ului realizată pentru Royal Navy, Supermarine Seafire nu a fost niciodată perfect potrivită pentru a fi utilizată pe portavioane, vizibilitatea la apuntare fiind redusă şi distanta mică dintre roţile trenului de aterizare faceau riscante decolările şi apuntările. În consecinţă Seafire a fost înlocuit pe cele mai multe portavioane cu Sea Fury

F.X. Sea Fury a echipat escadrilele 736, 738,759 si 778 ale Fleet Air Arm. Varianta F.X a fost urmată de varianta FB.XI (vanator bombardier), mai târziu cunoscută ca FB 11, care a fost produs într-un număr de aproximativ 650 exemplare. Sea Fury a rămas în Fleet Air Arm ca principal avion de vânătoare-bombardament până în anul 1953 când au intrat în exploatare Hawker Sea Hawk şi Supermarine Attacker.

Războiul din Coreea

FB 11 a servit în perioada razboiului din Coreea ca avion de atac la sol, zburând de pe portavioanele uşoare ale Royal Navy H.M.S.Glory, H.M.S. Ocean, H.M.S. Theseus si H.M.A.S. Sidney (escadrilele 805 si 808). În ciuda faptului că era mai lent cu 350 km/h decât Mig-15, Sea Fury era un inamic periculos în lupta manevrieră la joasă înălţime. Pe 9 august 1952 lt. Peter "Hoagy" Carmichael a angajat şi doborât un avion de vânătoare cu reacţie Mig-15 (anumite surse revendică doborârea unui al doilea Mig, sau cel puţin avarierea altor două) în timp ce formaţia mixtă din care facea parte, compusă din avioane Sea Fury şi Fairey Firefly a fost angajată de opt Mig-uri 15. Prosteşte, piloţii Mig-urilor au luat hotărârea de a intra într-un carusel [luptă manevrieră] cu cele 4 Sea Fury. În timpul angajamentului un Firefly a fost grav avariat în timp ce avioanele Sea Fury au scăpat neatinse.

 

 

O întâlnire similară din ziua urmatoare, a facut ca aparatele Sea Fury folosindu-se de manavrabilitatea superioară să scape unei alte formaţii de Mig-uri 15. în timpul luptei un Sea Fury a fost avariat şi a aterizat cu dificultate pe H.M.S. Ocean. Adevărul în această privinţă este că mai multe Sea Fury au fost pierdute în iesiri la inamic, doborâte de avioane de vânătoare.

Serviciul ulterior

Sea Fury FB 11 a intrat în serviciul escadrilelor de luptă (fighter squadrons) ale Rezervei voluntare(Volunteer Reserve) ale Royal Navy în august 1950. Escadrilele echipate au fost 1831, 1832, 1833, 1834, 1835 şi 1836, ultima care a renunţat la ele fiind 1832 în august 1955.

Sea Fury Mk 50, varianta pentru export s-a dovedit atractivă, fiind achiziţionată de Australia, Canada, Germania, Irak, Egipt, Birmania, Pakistan si Cuba. Olada a cumpărat 24 de exemplare, după care a achizitionat licenţa de producţie pentru încă 24 bucaţi, construite de Fokker. Exemplarele cubaneze au fost utilizate în luptâ în timpul invaziei din Golful Porcilor (Bay of Pigs). Numarul total de avioane produse, contabilizand toate variantele, este în jur de 860 exemplare.

Variante

  • Fury Mk I : Vântor monoloc, terestru - versiune pentru Forţele Aeriene Irakiene. Neoficial cunoscut ca Bagdad Fury (furia din Bagdad ?) 55 buc. construite.
  • Fury Trainer :Avion de antrenament biloc pentru Forţele Aeriene Irakiene, cinci construite.
  • Sea Fury F.Mk 10 : Vânător monoloc - versiune pentru Royal Navy.
  • Sea Fury FB.Mk 11 : Vânător - bombardier monoloc pentru Royal Navy, Royal Australian Navy si Royal Canadian Navy.
  • Sea Fury T.Mk 20 : Avion de antrenament biloc, versiune pentru Royal Navy.
  • Sea Fury F.Mk 50 : Vânător monoloc versiune pentru Marina Regală Olandeză.
  • Sea Fury FB.Mk 51 : Vânător bombardier monoloc, versiune pentru Marina Regală Olandeză.
  • Sea Fury FB.Mk 60 : Vânător bombardier monoloc, versiune pentru Forţele Aeriene Pakistaneze.
  • Sea Fury T.Mk 61 : Avion de antrenament biloc,varianta pentru Forţele Aeriene Pakistaneze.

Operatori

  • Australia
  • Burma (Myanmar)
  • Canada
  • Cuba
  • Egipt
  • Germania (6)
  • Irak
  • Olanda
  • Pakistan (83)
  • Regatul Unit
  • Maroc

Caracteristici tehnice FB 11

Caracteristici generale (Date din The Flightline )
  • Echipaj: 1
  • Lungime: 10,6 m
  • Anvergură: 11,7 m
  • inaltime: 4,9 m
  • Suprafaţă alară: 26 m²
  • Greutate gol: 4.190 kg
  • Greutate maximă la decolare: 5.670 kg
  • Motor: 1× Bristol Centaurus XVIIC 18-cilindri in dublă stea de 2.480 Cp (1,850 kW)

Performanţe

  • Viteză maximă: 740 km/h (460mph) la 5,500 m (1800 ft.)
  • Viteză de croazieră: 625 km/h (360 mph)
  • Rază de acţiune: 1,127 km (700 mi) cu rezervă internă de combustibil; 1.675 km (1.040 mi) cu rezervoare suplimentare.
  • Plafon de serviciu: 10.900 m (38.00 ft)
  • Viteză ascensională: 2.777 ft/min (9.200m [30.000 ft.] in 10.8 minutes)
  • Încărcătură alară: 161,2 kg/m² (44.6 lb/ft²)
  • Puterea specifică: 0,198 Cp/lb (441 W/kg)

Armament

  • Armament: 4 tunuri × 20 mm Hispano Suiza
  • Rachete: 12 buc. × 76 mm (3 in)
  • Bombe: 908 kg

Avioane supravieţuitoare

Critical Mass, un Sea Fury modificat pentru curse aeriene.

Din cauză că producţia a continuat şi după terminarea celui de-al doilea război mondial şi avionul a rămas în serviciu în Royal Navy până în anul 1955, şi zeci de structuri au supravieţuit în diverse condiţii. Unele exemplare supravieţuitoare au participat şi la meetingurile aeriene de la Oshkosh din anii '79-'80.Un număr de Sea Fury care erau încă în stare de zbor au fost modificate pentru a participa la cursele aeriene de la Reno (vezi 2006). Mai multe exemplare sunt exponate statice în diferite muzee.

Adevărul este că serviciul operational al Sea Fury desfăşurându-se după 1945, el a scăpat de acerbele lupte aeriene de la sfârşitul razboiului care a transformat în fiare vechi nenumărate avioane de luptă, astfel încât multe exemplare au supravieţuit timpului. În această situaţie ele au devenit competitori favoriţi pentru cursele aeriene. Unele exemplare supravieţuitoare au participat şi la meetingurile aeriene de la Oshkosh din anii '79-'80.Un număr de Sea Fury care sunt încă în stare de zbor au fost modificate pentru a participa la cursele aeriene de la Reno (vezi 2006).De exemplu, in 1999 la cursele aeriene de la Reno, din Nevada, au participat opt Sea Fury. Un lucru interesant este faptul că unele dintre aceste avioane erau vopsite în culori militare şi purtau însemne militare, şapte dintre ele fiind motorizate cu motoare radiale Pratt &Whitney R-4360.

Machete

Scara 1/72

  • Pioneer 2 [Anglia, produse in Turcia] –seria “Historic Flight”
Sea Fury FB 11
Sea Fury T-20
  • PM models [Turcia] (s-ar putea să turnat în fie vechile matriţe de la Pioneer)
T-20
T – 61
FB 11
  • Special Hobby – [Cehoslovacia]
Sea Fury MK. 11 - kitul contine PE si parti turnate din rasina
(12)Sea Fury T-61 Bagdad trainer Fury

Scara 1/48

  • HobbyCraft: Sea Fury F.B. Mk II

Scara 1/32 

  • Fisher Models (se pare că este cea mai reuşită redare, dar şi pretul este pe măsură, în jur de 195 USD + taxe poştale)

Apariţii anunţate în 2007

Trumpeter 1/72
HobbyCraft 1/32: Sea Fury “Cold War Warrior”
Sea Fury “Desert Fighter”
Sea Fury “ NATO Defender”

Comentarii pentru "Hawker Sea Fury"

Puteti comenta acest articol in cadrul forumului de discutii al acestui site. Pentru acest articol a fost creat un topic separat de discutii, tot ce trebuie sa faceti pentru a il deschide este sa urmati legatura de mai jos.

Click pentru a comenta articolul "Hawker Sea Fury" pe forum (0 comentarii deja)

Pentru a putea posta mesaje in cadrul forumului este necesar sa fiti inregistrati. In cazul in care nu aveti un cont, va puteti inregistra aici: Inregistrare cont

Ultima actualizare ( Friday, 24 October 2008 )