Odata cu inceperea operatiunii "Furtuna in desert", principala prioritate era stabilirea rapida a suprematiei aeriene, astfel ca avioanele coalitiei sa-si desfasoare linistite opera de "macinare" a armatelor lui Saddam. Asta presupunea atit anihilarea aviatiei cit si a vastei retele de radare si rachete antiaeriene Irakiene. Aviatia americana beneficia de avionul specializat pentru a se ocupa de radarele si bateriile de rachete inamice : F-4G Wild Weasel. Convertite din venerabilele E-uri, G-urile sint intesate de senzori pentru a urmari emisiile radar inamice. Computerele de bord analizeaza si determina ce fel de amenintare a fost detectata. Operatorul "electronicelor" determina "gravitatea" amenintarii si alege tipul atacului. Aparatul poate ataca tintele cu ajutorul rachetelor AGM-88 HARM sau AGM-45 Shrike (care se ghideaza dupa radiatia emisa de radarele inamice) sau AGM-65 Maverick (ghidata video). In vreme ce distrugerea tintelor e importanta, de multe ori chiar simpla prezenta a avionului este suficienta, de vreme ce inamicul este fortat sa-si tina radarele inchise de teama "represaliilor". In timpul operatiunilor din Golful Persic au fost folosite 48 de aparate F-4G, dupa cum urmeaza : 23rd TFS din TFW 52 de la baza Incirlik, Turcia ( cod SP pe coada) 81st TFS din TFW52 de la baza Sheikh Isa, Bahrain (cod SP pe coada) 561st TFS din TFW35 de la baza Sheikh Isa, Bahrain (cod WW pe coada) Misiunea lor a fost vitala, ele efectiv deschizind calea formatiilor de atac aliate, care puteau bombarda "mai in liniste" stiind ca sint acoperite. Irakienii au ramas practic cu optiunile de a tine aparatele radar inchise sau a le folosi si in urmatoarele minute sa le fie pulverizate. "Clipind" radarele, tinindu-le deschise pentru perioade foarte scurte , de ordinul secundelor, puteau pune ocazional in incurcatura HARM-ul, dar asta diminua mult capacitarea de detectie. Au zburat peste 2800 de misiuni. Remarcabil este faptul ca desi erau considerate un pic depasite si avind in vedere faptul ca suprimarea antiaerienei este considerata cea mai periculoasa misiune din aviatie, au avut o singura pierdere (19 Ian.1991- echipajul recuperat OK). La sfirsitul lui 1992, Irakul a adus baterii antiaeriene in zonele de interdictie desemnate de UN, aceasta determinind lansarea operatiunii "Southern Watch" - mentinerea zonelor de "no fly" din Irak. Astfel G-urile s-au intors in Golf si incepind cu 17 Ian 1993 au reinceput atacurile asupra instalatiilor radar si SAM prinse in "offside". Incepind cu 1996 au fost retrase la unitatile National Guard , rolul de Wild Weasel fiind luat de F-16. Cum aratau in Golf: - Vopsirea: Schema era clasicul Hill Grey II (FS 26118 si FS26270) cu diferite variatii ale delimitarii in zona botului. In ciuda vechimii aparatelor, in cele mai multe poze ele apar intr-o stare fantastica, fiind practic imaculate. Schema mi s-a parut foarte eleganta, mai ales in contrast cu albul rachetelor si a trenului de aterizare. Am ales sa fac un avion din 561 TFS , participant la misiunile din 1993-1994, atras fiind de sigla cu nevastuica salbatica "sifonata" si logoul YGBSM (acronimul lui "You Gotta Be Shitting Me!" - exclamatia unui tinar pilot din timpul razboiului din Vietnam cind a aflat ce misiuni urma sa zboare - devenita sloganul comunitatii de Wild Weasel)
- Armamentul : In misiunile din Golf, G-urile purtau de obicei fie 4 rachete HARM sub aripi sau doar doua pe pilonii exteriori si doua rezervoare de 370 gal. pe cei interiori. Rezervorul de 600 gal. de sub fuselaj era standard iar sub pilonul fatza stinga de sub fuselaj, de obicei purtau un container ECM (ALQ-131 sau 184).
Doua rachete Sparrow asigurau apararea avionului, care nu mai era dotat cu tun. In timpul misiunilor din Golf s-au folosit si rachete Maverick si mai vechile Shrike , e drept in numar mic. Am hotarit sa-i pun doua Harm si doua Mave de dragul diversitatii. KitulItaleri 1/72, reboxat de Tamiya. Kitul a fost destul de slabutz, detalii in pozitiv, ceva probleme la imbinari, ce au necesitat destul putty si Mr. Surfacer. Nu am facut mare lucru la el in afara de regravare. Pentru vopsire am folosit Hu-125 si 128 si ceva paste matalice de la Agama. Armamentul - din setul de misile IV de la Hasegawa. Pentru inmatriculare am luat o coala de la Airdoc, decizie proasta, caci in disperarea de a face posibila ORICE inmatriculare din Golf au dat serialele cu cifre individuale, inclusiv pentru cifre de 2 mm. Decalurile lucioase dar groase si rigide au silverit in ciuda suprafelelor relativ plane si a finishului lucios dat de future. De asemenea, erorile de documentare (logoul trebuia sa fie cu alb, ei l-au dat cu rosu) m-au facut sa nu mai iau EVER decaluri de la Airdoc. Priza admisie | Bot | Coada | HARM | Maverick | Detaliu Maverick | Luat dintr-o intimplare ( initial il luasem sa-l convertesc inapoi la un "E" egiptean, dar mai tirziu au aparut minunatiile de F4 de la Revell si mi-a ramas pe acolo ), construit oarecum cu detasare (deh, nu era arabesc) a ajuns sa-mi placa mult si este, alaturi de F-5E-ul Bahreinez, inceputul colectiei de "imperialisti". Pozele la dimensiunile lor originale se potdeschide fie facand click pe variantele lor reduse din interiorularticolului, fie vizitand galeria asociata acestui articol care segaseste aici: Nevastuicile salbatice - F-4G 1/72 |