Zilele astea am intrerupt proiectele la care mai lucram pentru a face putina munca in folosul comunitatii. Am incercat sa echivalez vopselele folosite in cel de-al Doilea Razboi Mondial de catre Aviatia Marinei si Armatei Imperiale Japoneze, precum si a Luftwaffe cu paleta RAL.
Am plecat de la ideea de a obtine niste coduri cat mai asemanatoare, fara a avea pretentia de a fi suprem de exacte.
Cu ocazia asta am constatat cat de greu este sa menti o cale de mijloc, de bun simt si sa nu ajungi la exagerari in ceea ce priveste "exactitatea tonurilor". In primul rand multe informatii ale unor autori de valoare, care au studiat foarte serios problema culorilor se contrazic sau cel putin difera in mare masura. Machetistul care preia informatia dintr-un loc sau altul ajunge in situatia de a nu-si mai finaliza proiectele din teama de a nu gresi o anumita nuanta.
Dorind sa scutesc majoritatea hobistilor de aceste framantari pe viitor, voi enumera mai jos o serie de fapte si idei, menite sa puna capat cautarii iluzorii a unui rezultat "perfect" in ceea ce priveste culorile de camuflaj. Acestea se aplica mai cu seama subiectelor din cel de-al Doilea Razboi Mondial, subiectele moderne putand fi bine documentate iar cele din Primul Razboi foarte greu documentabile.

1. Toate mostrele de culoare originale, prelevate de pe epave sau aparate prezervate in muzee sau colectii particulare, au fost expuse factorilor de imbatranire timp de cel putin 64 de ani. Chiar daca ar fi fost pastrate in conditii ideale de temperatura, umiditate, lumina si aciditate, este greu de crezut ca ele mai pot arata ca atunci cand au fost aplicate.

2. Cele mai multe fabrici producatoare de tehnica de lupta aveau furnizori de vopsele predilecti. Fiecare din acesti furnizori aveau mai multi angajati responsabili cu amestecul culorilor (nu existau calculatoare) pentru obtinerea unor vopsele. Daca fabrica respectiva nu-si putea procura din varii motive unul din ingrediente si il inlocuia cu ceva asemanator, rezultatul final putea diferi destul de mult de standard.

3. Scopul vopsirii aparatelor de zbor nu era nici pe departe estetic ci pur functional, de mascare a acestora. Un verde cu doua grade mai intens, mai cald sau mai inchis, nu atragea mai multe bombe sau proiectile. Oricat de stricti si disciplinati ar fi fost militarii responsabili cu mascarea acestor avioane, nu cred ca erau atat de obtuzi incat daca nu aveau fix culoarea necesara, sa le lase argintii sau culoarea grundului din fabrica.

4. De multe ori aparatele primite de unitati in teatrul de operatiuni veneau in culori inadecvate mediului. Aceste aparate erau camuflate prin vopsire de catre personalul de intretinere care nu dispuneau intotdeauna de vopselele standard. S-au semanalat cazuri cand au fost folosite stocuri de vopsea capturata de la inamic sau rechizitionata de la producatori din regiunile ocupate.

5. Avioanele (sau alte mijloace de lupta) livrate din fabrica cu un anumit finish, ajungeau in regiuni cu conditii de mediu foarte diferite, fapt care se oglindea dupa un timp in modul de degradare al vopselei si luciului. De asemenea unele apartate erau mai folosite decat altele - un Fw 190 care apara o fabrica si facea 3 iesiri pe zi nu se compara cu un aparat din prima linie din Rusia.

6. O problema reala au constituit-o nu de putine ori traducerea, mai ales in cazul descrierii culorilor din Japoneza in alta limba. Ganditi-va numai ce intelegeti voi in romana in urmatorul exemplu: Gri luminos / deschis / pal / sters. Eu am vazut ca Dark Green de la IJA este mai inchis decat Black Green de la IJA....Iar celebrul Ameiro folosit de marina ar fi de fapt Ame Iro (culoarea Ambrei) si este un lac anticoroziv transparent aplicat peste griul standard al aparatelor Aichi livrate marinei.

7. Machetele pe care le realizam sunt supuse la tot felul de tratamente dupa vopsirea propriuzisa. Aceste tratamente sunt menite tocmai, sa altereze culorile "atat de perfecte" pe care le-am aplicat pe model. Cum se va mai potrivi RLM-ul 65 de pe burta unui Emil al carui rezervor suplimentar a scuipat ulei brun/verzui/galbui cu ce gasim in mostrarele de culori !? Cum se vor mai potrivi marcajele galbene ramase din '38 pe avioanele romanesti cu crucile din '40 ?!

Poate mai sunt si alte asemenea argumente sau poate exista si opinii diferite de cele expuse de mine mai sus. Va rog chiar sa completati cele scrise de mine. Considerati ca aceste idei sunt in folosul tuturor celor care viziteaza acest forum si ne vor ajuta sa finalizam mai lejer proiecte incepute si neterminate din varii motive necunoscute.

Concluziile ce se concretizeaza din cele scrise mai sus sunt:

A. Culorile folosite la machete trebuie sa fie apropiate de realitate si pe cat posibil sa arate credibil la scara la care s-a lucrat, atat in ceea ce priveste nuanta cat si luciul.

B. Este mai important sa armonizam aspectul vopselei cu cel al decalului si al partilor transparente sau metalice, decat sa ne ratacim in cautarea unor culori exacte.