[crios]

- Cristina, cu ce se ocupa tatal tau? O intreb eu pe solista vocala a trupei din care faceam parte.
- Lucreaza la serviciul tehnic in Politehnica.
- Il cheama cumva Donia Horatiu?
- Da! De ce?
- Am citit un anunt in revista Modelism in care spunea ca Donia Horatiu este antrenorul echipei de modelism de la Politehnica Bucuresti.
- Asa este! E tata!
- Cand imi faci si mie cunostinta cu el?
- Maine, cand plecam de la servici, ca tot n-avem repetitie, terecem pe la el ca suntem aproape. Serviciul tehnic este chiar la "Cupola", la parter.

Asa a inceput adevarata mea aventura in lumea modelismului, alaturi de Horatiu, la Politehnica Bucuresti, club care la ceva timp dupa, a fost luat de Sportul Studentesc.
In ani, Horatiu nu mi-a devenit doar antrenor ci si prieten si confident.

Timpul a trecut si drumurile noastre s-au departit usor, usor. Fiul i-a plecat in Canada, sotia i s-a stins si ea acum cativa ani si bolnav fiind a ramas alaturi de el doar cu Cristina, asezata si ea intre timp la casa ei.
Suferea de inima si boala se agrava an dupa an.
Am aflat abia aseara de plecarea lui dintre noi de parca, pentru ultima oara, a incercat sa ma fereasca de durerea de al conduce pe ultimul drum.
Adio prieten drag, (si asa cum scria Radu Zaharia pe RHC) antrenorul sufletului meu.

[marhaba]

Dumnezeu sa-l odihneasca.

[Pletila]

Dumnezeu sa-l ierte.

[victordegalati]

un gind pios la trecerea in nefiinta si odihneasca-se sufletul in pace printre ingeri.
Dumnezeu sa-l ierte.

[Z-mare]

Dumnezeu sa-l odihneasca!