Cu o silueta fina si o forma de fotomodel, NF-5A-ul pe care zboara cei de la Turkish Star, este unul dintre avioanele dupa care intorci capul (ca dupa o femeie) si vrei sa-l revezi si a doua oara. Combinatia de alb-rosu , care face arabescuri pe cer, te lasa cu gura cascata de fiecare data, desi are 40 de ani.
Istoric; Sub comanda Comandantului Fortelor Aeriene, Halis Burhan, in data de 11 Septembrie 1992, s-a luat decizia oficiala de revitalizarea unei formatii de acrobatie aeriana (infiintata in 1971, dar care evolua sporadic, a saptea, in ordinea infiintarii lor), in cadrul KONYA (the 132nd Weapons Tactics and Standardization Squadron Command of the 3rd Main Jet Base Command), dotarea ei cu avioane NF-5A si selectarea pilotilor. In Ianuarie 1993, toate pregatirile pentru ca formatia sa poata evolua in fata publicului, sunt incheiate. Primul show are loc in Iunie 1993. Mai multe daca vreti, gasiti aici:
http://www.turkyildi...tr/index_EN.asp
Eu prima data i-am vazut in 2000, la Timisoara, cu ocazia ultimului mare miting aerian organizat in Romania si astept sa-i revad anul asta la Kecskemet, daca nu va fi anulat mitingul. Am ales sa fac avionul cu nr.13(este data mea de nastere), zburat de Cpt.Fatih Kizil, in sezonul din 2007.
Macheta: Avind in vedere ca pe piata actuala, nu se gaseste un model de NF-5A, la 1/32, am decis sa plec de la F-5E, de la Hasegawa. Diferentele foarte mari intre cele doua modele, m-au facut sa apelez la un set de rasina, de la Belcher Bits din Canada, singurii care fac asa ceva, pentru partea de fuselaj, bot si rezervoare suplimentare. La interior, am apelat la setul de la Verlinden(care fie vorba intre noi, lasa mult de dorit in privinta planurilor, mai mult trebuie sa ghicesti, sau sa-ti inchipui, unde vin cele mai multe piese) si la un scaun de catapultare de la True Details(care ii da clasa celui de la Verlinden). Probabil ca un interior de la BlackBox ar fi fost ideal, dar din pacate este iesit din productie de mult si este o adevarata raritate. Asta e, m-am descurcat cu ce am avut. Decaluri: a fost o adevarata aventura sa ajung cu ele in stadiul de decal. Prima data am apelat la un prieten, Marius(ii multumesc pe aceasta cale), care mi-a facut in Corel, o copie a inscrisurilor de pe avion, apoi am apelat la Paul Parkes, din Anglia, sa mi le faca. Dupa vreo doua luni de asteptare, am ajuns in posesia unicelor decaluri pentru Turkish Star, la aceasta scara. Ma gandeam ca pentru vulturul de pe burta avionului, sa apelez la Ian de la AdAstraMask, din Canada, dar din pacate am specificat ca am nevoie pentru F-5E Hasegawa, in loc de NF-5A. Cum intre cele doua fuselaje exista mari diferente, mastile stau in dulap. M-am decis sa le fac singur si dupa o groaza de banda de mascare de la Tamiya consumata, a iesit ceea ce am vrut.
Am inceput lucrul cu interiorul si scaunul, ca sa ajung sa unesc partea de carlinga, cu restul fuselajului, unire care a fost cam impotriva firii, sa zic asa, deoarece exista o diferenta de aproape 2 mm de jur imprejur(in circumferinta). Dupa multe operatii estetice, pana la urma am reusit sa ii dau de capat. Aripile (dupa ce le-am finisat pentru a arata ca cele de NF-5A, le-am prins cu doi pini de fuselaj). Am modificat putin motoarele ca sa semene cu GE J-85-CAN-15 folosite pe NF-5A de la Turkish Star (am folosit o tabla de Al, pe care am ondulat-o, am rulat-o si am lipit-o in interiorul efuzorului) si am adaugat conducta de ulei, pentru trena de fum, am refacut integral franele aerodinamice si capacul parasutei dintre motoare. Dupa mult chit, multa slefuiala, gravari, re-gravari, nervi, am ajuns la cea mai delicata vopsire pe care am facut-o pana acum. Alb si rosu, o vopsire foarte sensibila, din punctul de vedere al acoperirii vopselei. Am folosit Insignia White si Guard Red 65%+ Insignia Red35%, de la ModelMaster. Dupa acoperirea totala a machetei cu Insignia White, am dat un strat de lac lucios, ca sa protejez culoarea alba in cazul migrarii rosului, deoarece stiti si voi ca rosu, ei bine, e rosu si trece si prin beton. Dupa trei zile de uscare, m-am pus pe masurat si mascat. Cand am inceput sa vopsesc cu rosu, imi tremurau picioarele, de emotie si ingrijorare. Dupa ce am dat banda jos, am fost placut impresionat sa vad ca nu am avut decat cateva probleme minore, cu delimitarea culorilor, probleme pe care eu zic ca le-am rezolvat. Am avut o surpriza neplacuta, in momentul in care am pus decalurile de culoare alba, care sunt foarte transparente, din pacate. Asa ca le-am dat jos, am slefuit din nou zona derivei si a rezervoarelor, le-am vopsit albe din nou si dupa uscare, am folosit masti facute la laser-plotter, pentru semilunele de pe deriva si nr.13 de pe rezervoare. Dupa cateva straturi fine de rosu, am trecut la demascare si la admirarea rezultatului. Dupa uscare, o slefuire usoara cu 3000 la ud si un strat de lac lucios protector. Am ales sa-l fac curat(eu de obicei le cam umplu de jeg), cel putin fuselajul si aripile. Putina mizerie exista totusi in zona trenului de aterizare si la baile trenurilor.
Nu ma laud si nici nu ma plang cum a iesit. Atata pot, atata fac. Altii poate ca l-ar fi facut mai bine. Nu stiu, dar nici nu ma intereseaza. Eu l-am facut pentru mine,dar sper sa va placa si voua.
Florin aka Scorpio
Aceasta postare a fost editata de scorpio: 19 January 2012 - 02:11 PM