Ajutor
A doua zi ma trezesc in hohote interne de ras. Zic interne ca pe afara incercam sa dorm. De ce doar incercam? Ia auzi: " Dar nu ai lasa din mana punga aia, ce tot faci cu ea? De o ora imi tot fosnesti in cap." "Imi caut ciorapii." "Cauta-i in alta parte, nu imi mai fosni in cap". Dupa ce ma asigur ca cei doi nu au topoare la indemana intru in camera de higiena, ma stiti, ca e foarte important pentru mine ca closetul sa fie "usor prietenos" ("user friendly" cum zic pictii, cum adica cine sunt pictii?, pictii sunt pentru englezi cum sunt indienii pentru americani, doar ca americanii nu au fost asa de eficienti si azi mai vezi cate un indian-doi ). Closetul era (pai vezi ca ai uitat, sari inainte de paranteza sa vezi despre ce era vorba, cum adica iti e lene, hai ca iti zic io ca sunt baiat bun, era despre closet) in schimb dusul era genul: "Nu ma atinge tare ca sunt sensibil si-mi fac vanataie". Asa ca am tras cu grija si mare fereala usa de la cabina ca sa nu raman ca sotul care vine de la carciuma si are chef de sex, adica cu ea in mana.
Presiunea nu m-a convins foarte tare, dar a fost acceptabil. Nici scurgerea nu a fost extraordinara, a trebuit sa astept putin, dar per total am trecut cu vederea si am dat note de trecere.
Cei doi coechiperi de camera deja se impacasera si sorbeau linistiti ceva rosu din niste pahare. Cum nu imi place sa pozez eu in ceva mai grozav decat sunt (se stie ca sunt un mic demiurg deja, nu?) ma alatur grupului ca sa imi fac pofta de mancare pentru ca urmeaza, sigur ca stiti, hai sa va aud cu toii in cor: MICUL DEJUN. Asa, foarte bine.
Nu stiu cine a inventat termenul de mic dejun dar ar fi fost mandru de termenul lui pentru aici micul dejun era exact cum ii spune si numele: mic, insignifiant, plapand, de criza, amarat, pitic, redus, nedezvoltat, scund, neinsemnat, anemic, marunt, scund, limitat, redus. Da, am repetat "scund" sa vad daca sunteti atenti. Nu ati fost.
Deci micul dejun consta dintr-un ou, paine, unt si gem. Bonus cate un pliculet de ceai de caciula. A, sa nu uit, si un ceainic cu apa calda. Din nou intrebarea daca se poate contra cost o omleta, din nou raspuns original: "Nu am tigaie atat de mare." Deja treaba se imputea ca un carnat de Angst uitat langa roata de rezerva a unei Dacii vechi abandonate in camp de un neamt care a lucrat la calea ferata si si-a luat Dacie ca sa mearga la lupanarul din sat, la Lucica. Mai aveam o conserva de sunca dar nu puteam sa risc sa dau totul pe ea, mai aveam de supravietuit asa ca am plecat frumusel pana in sat, la cooperativa, am luat niste carnati sanatosi si un borcan de mustar si m-am pus pe treaba ca doar aveam de vaslit nu de impletit frunze la caini. Ba chiar am mai si dat la colegi ca i-am vazut ca erau cam stravezi la fata dupa microdejun, dar ce zic io micro, nano sau picodejun.
Dupa acest episod care era sa se soldeze cu lacrimi si sange, dar multumita geniului geniului meu creator s-a soldat doar cu niste colesterol in plus, m-am pregatit de drum, adica am pus vin din bidonul de 5l in sticla de 2l, ca doar nu era sa suferim de sete. Baietii cu raftingul au venit sa ne ia, mai exact se gandisera ca ne vom inghesui intr-un microbuz prapadit al gazdei de 8+1. Da, exact, nu mai radeti. 11 oameni pe 8 locuri. Dintre astia 11 , vreo 5 fiind peste 100kg. Pana la urma s-au dat telefoane sa se aranjeze treaba pentru ca nici nu se punea problema sa mergem 30 km sau cat or fi fost in asemenea conditii. Eu m-am pus in fata, langa sofer, pe cele doua locuri dar cand am vazut ca mai trebuia sa vina cineva langa mine m-am strecurat binisor mai in spate si l-am bagat pe amicul Thorgeir in locul meu. S-a dovedit pana la urma ca a fost un schimb mult mai bun pentru el. De ce? Pentru ca in spate in afara de faptul ca putea a motorina si a fum, urmau serpentine si stiti cum se rascolea oul ala in mine? Probabil de asta micul dejun era mic, ca sa nu facem paguba degeaba in masina, pe serpentine. Dar timpul trece placut, mai o gluma despre situl de unde a fost dezgropat harbul care ne plimba, mai o gura de lichid rosu de racire, dupa vreo ora si ceva si 524.3 zdruncinaturi ( 175.45 zdruncinaturi mari, 381.76 zdruncinaturi medii si 32.91 zdruncinaturi mici) am ajuns fix la punctul unde ne asteptau barcile si jandarmii trimisi sa incaseze taxa de rezervatie, taxa ce a intrat in vigoare fix in ziua in care am ajuns noi. Nu aveam bani la noi deoarece auzisem povesti cu barci rasturnate si acte si chei de la contact pierdute prin apa asa ca lasasem toate posesiunile de pret ascunse in camera. Stiti voi, rutina obisnuita: banii impartiti in doua locuri (daca il gaseste pe unu, poate nu mai cauta si in celalalt), pistolul demontat (incarcatorul intr-o parte, cartusele in alta, pistolul in alta), etc. Dar ca sa nu pierdem cheia Gudrod a avut ideea geniala sa o puna sub pres. Sunt sigur ca acolo nu-i dadea prin cap nimanui sa o caute daca ar fi vrut sa ne cotrobaie prin camera. Cum ziceam, pana la urma a avut cineva bani sa plateasca pentru toti si am mers pana la locul imbarcarii unde am dat peste o gramada de neoprene in forma de corp uman la scara 1:1,2 ca erau mai mici si am crezut ca e o gluma ca trebuie sa intram in ele.
Evident ca m-am dus sa intreb de cele trei costume pentru masuri speciale si spre dezamagirea mea am primit unu albastru. Eu as fi vrut pe rosu. Sa nu ma deochi. Odata costumul rechizitionat am aflat ca imi trebuie si ciorapi din acelasi material. Asa ca m-am dus sa aleg din morman unii uscati deoarece erau si altii uzi, gest nu tocmai potrivit din partea organizatorilor. Sper ca fratii de Matrix ( o sa aflati ce e aia mai incolo) sa ma ierte ca le-am lasat lor ciorapii uzi dar pe de alta parte cineva trebuia sa-i ia si mai bine ei decat eu.
Mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca nu exista vestiare pentru barbati asa ca a trebuit sa raman in chiloti pe camp.
Si macar daca ar fi intrat usor. Ca peste picioare l-am tras eu dar cand a fost sa intre nu, nu curu' badaranilor, burta vroiam sa zic, a fost cu cantec. Si da-i si suge burta si trage de el in sus si contorsioneaza-te ca "omu' fara oase" de la circ (da, stiu ca nu ati citit Cocosatul si nu aveti de unde sa stiti ce facea Lagardere in tinerete, dar speram si eu). Fara ajutor nu am reusit sa introduc a doua mana, mai ales ca dupa accidentele de motodrakar ma dureau umerii cand faceam anumite miscari.
Pana la urma am reusit sa ma introduc in el, ba chiar sa inchei si fermoarul si sa-mi pun si vesta. Si am fost gata de drum.
Ca nu am plecat si am mai pierdut inca o ora si ceva cu instructajul a fost altceva.
Deci ne-am cocotat in drakare, ne-am bagat picioarele in suporturile special cusute in acest sens pe fundul "cocii" am luat vaslele in maini si am fost gata de plecare ... printre maracini si scaieti.
Era doar un exercitiu. Trebuia sa invatam comenzile. Ceea ce a fost un lucru destept, poate singurul pe care l-am facut in ziua aceea, daca vrei sa ai ceva control trebuie ca totul sa functioneze ca un organism, se rezoneze la unison (asta ie fraza de Pulitzar, care va fi denumit organul de aur in descrierile naturii care urmeaza si care l-ar face invidios pe Hogas).
In doua vorbe va explic care e treaba. In primul rand ai doua randuri, ca sa folosesc un joc de cuvinte intraductibil in romana, si anume stanga si dreapta, fiecare compusa in trei vikingi, unii mai destoinici decat altii. Fiecare din cei trei trebuie sa traga la fel, sa bage vasla in acelasi timp si sa o scoata in acelasi timp, altfel se lovesc vaslele una de alta, eficienta e diminuata si bolovanul vine amenintator spre barca. Cel de la carma, al saptelea, care era din partea organizatorilor, era comandantul suprem, cel imediat sub Odin. Deci cand zicea el "toti inainte" trageam toti zdravan, fiecare coordonandu-se dupa cel din fata, iar primii doi din stanga respectiv dreapta sincronizandu-se intre ei ca sa mergem drept, desi cel din spate avea o vasla cu care tinea carma. "Toti inapoi" iar e clar. "Stanga spate" sau "dreapta spate" inseamna ca respectivii trebuie sa dea in spate dar partea cealalta continua sa dea inainte astfel se evita un obstacol prin intoarcerea drakarului cu dragonul spre amonte.
La comanda "Matrix" toti trebuie sa stea pe spate, nu ca sa evite gloantele ci ca sa evite crengile, de preferat cu vasla deasupra capului ca sa impinga crengile cat mai sus. La "toti in barca" e trist ca barca nu ne incape pe toti si am efectuat comanda de vreo doua ori, astfel ramanand cu oasele intregi ca daca mi le prindea intre barca si creanga era dureros. La propriu. De prisos sa spun ca nu stiu cum am incaput in barca si peste cine m-am aruncat. Dar mai bine il presam eu decat pomul de deasupra.
Dupa cateva exercitii pe uscat s-a trecut la citirea regulamentului, chestia obisnuita, ca aia nu e voie, ailanta nici atat, ca nu se consuma bauturi alcoolice, etc. De obicei sunt de acord cu interzicerea alcoolului atata timp cat li se aplica altora si vinul nu e considerat bautura alcoolica.
Totusi nu am obiectat nimic cand l-am vazut pe unu din organizatori ca defileaza cu vinul nostru in mana spre bagajele care urmau sa ne astepte la venire. Am crezut ca unu din noi i l-a dat in semn de bunavointa si m-am gandit ca in orice grup trebuie sa se gaseasca un prostovan care sa dea limbi cuiva. Ulterior am aflat ca s-a infipt singur in proviziile nostre si l-a confiscat. Daca stiam asta atunci probabil ca m-as fi suparat olecuta si i-as fi smuls capul dar asa a supravietuit. Cel putin pana cand ne vedem data viitoare.
O alta prevedere a regulamentului a fost sa nu urinam in costume, lucru care m-a pus pe ganduri si m-a facut sa ma intreb daca nu cumva, Doamne fereste, nu se stie daca, dar daca, cineva, cumva, candva, chiar in costumul pe care il purtam ... Si oare ciorapii de ce erau uzi?
Dat fiind faptul ca eram in minus cu un om organizatorii s-au gandit sa remedieze acest lucru astfel ca ne-au dat o persoana in barca. Care personala era de sex slab ca sa nu zic frumos. Fata in barca de vikingi... ati mai pomenit asa ceva? Toata lumea stie ca partea feminina e piaza rea si trebuie aruncata peste bord imediat ce este descoperita. Lucru care s-a si intamplat la repetitii cand am exersat manevra "om la apa".
Cand in sfarsit s-a terminat cu glumele pe uscat (nota editorului: Observati jocul de cuvinte intraductibil in romana prin care geniul autorului face aluzie la faptul ca ramasesera fara vin dar erau si pe uscat cu barcile si se jucau de-a piratii si caraibii) m-am simtit usurat. Si nu pentru ca ... in costum, ci pentru ca orice gluma trebuie sa aiba un sfarsit si deja ma incinsesem. In ritmul asta mi-am dat seama de ce excursia urma sa dureze o zi intreaga.
Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 14 July 2009 - 07:06 PM
Sus
Postat 15 July 2009 - 08:41 PM
De atata ras sunt foarte trist, stiu din vasta-mi experienta ca povestirile hazlii se nasc din situatii naspa (expl. anul de catanie) dar tare as fi dorit sa fiu in locul 
) si omul sa-si pastreze capul.
).
Sansa
). Hai , arata-ne , te rog si o poza cu "foca".Pleease. Ps. peisajele sint superbe .
