Ajutor
Doctrina şi influența ei.
Ca şi in cazul altor armate europene, şi Armata Rosie a adoptat doctrina utilizării tancurilor grele, anume dedicate ruperii frontului.
Antecesorii direcți ai subiectului acestui topic, tancul greu KV1, au fost nişte monştrii, aşa numiți " crucişătoare terestre" care de luptă enorme, cu guri de foc si turele multiple, ce făceau, la rândul lor,parte din proiectul bazat pe ordinul GABTU {directia Generală a Forțelor Blindate si Mecanizate} din 1937. Acest proiect prevedea creearea unui tanc ce urma sa fie utilizat ca o punte de legatură in lupta pentru distrugerea amplasamentelor artileriei antitanc inamice si a punctelor bine fortificate, motiv pentru care se solicita ca acesta să fie dotat cu cinci turele.
Imediat,inginerii au demonstrat inutilitatea turelelor mici,prevăzute cu mitraliere, care in acest scop, aveau un rol mai mult decorativ.
Drept rezultat, a fost incepută munca la doua proiecte diferite.
Unul dintre ele, condus de inginerul N.Barykov, numit T100Y, era un tanc dotat cu trei tunuri plasate in trei turele: două de calibru 45 mm şi unul mai mare, de calibru 76mm.
Proiectul rival, botezat SMK (in amintirea lui Serghey M.Kirov) si păstorit de inginerul Iosef Yakovlevici Kotin, urma sa fie dotat cu doua turele: una cu tun de 45 si cealalta cu tun de 76.
In cele din urmă, la solicitarea acestuia, GKO (Consiliul de Stat al Apărării) s-a reunit la Moscova, ocazie cu care Kotin i-a solicitat lui Stalin să-şi exprime părerea cu privire la necesitatea celei de a treia turele. Pe de altă parte, la aceaşi reuniune, s-a stabilit imperios, că blindajul noului tanc va trebui sa exceadă, lejer, grosimea de 60 mm.Drept urmare a acestei cerințe, ambele proiecte erau nevoite să-şi reducă drastic greutatea, astfel incât T100Y a rămas şi el cu două turele, în timp ce Kotin a mai proiectat un tanc cu totul nou, cu o singura turela, botezat KV, in onoarea mareşalului Kliment Voroşilov.
S-a decis producerea celor trei prototipuri, in scopul testării lor,astfel incât in septembrie 1939, la Kubinka, au inceput probele.
A devenit repede clar că proiectul KV era net superior, atât lui T100Y, cât şi lui SMK, ambele depăşind în continuare, destul de mult greutatea prevazută şi avînd serioase probleme cu sincronizarea turelelor. Şi dacă aceste argumente nu erau destul de convingătoare, prototipul KV s-a dovedit clar,mai manevrabil şi cu un blindaj mai gros.
Aceste concluzii,adăugate la lectiile desprinse din timpul Războiului civil din Spania, când tancurile sovietice s-au dovedit vulnerabile in fața tunurilor a/t de 37 mm, au născut ideea unei probe "practice" in care cele trei prototipuri să atace o cazemată de tip Velikan(finlandeze).
Din nou tancul KV şi-a dovedit superioritatea in fața celorlalți competitori, astfel incât a fost acceptat la producția de serie, cu începere din decembrie 1939, sub numele de KV1.
Drept consecință, apare primul KV 1 Model 1939, care era net superior şi tancurilor străine, de aceaşi talie, ca de pildă francezul Char B1bis sau britanicul Matilda Mk II.
Blindajul era similar, insă KV era mult mai rapid si mai manevrabil,iar şenilele late,de 650 mm si presiunea la sol de 0,76 kgf/cm se dovedeau, de departe,utile in condițiile de teren si climă specifice Rusiei.
Aceasta postare a fost editata de Longinus: 07 May 2016 - 10:10 PM
Sus
