Modelistic vorbind, cea mai buna reprezentare a culorii folosite de US Army in WW2, "No.9 - Olive Drab", este cea din gama Tamiya.
Adica XF-62. Vorbesc de gama acrilica, pe cele enamel nu le-am incercat niciodata.
Direct din sticla, s-ar putea sa aiba o tonalitate prea inchisa pentru scarile mici, dar se poate deschide pentru "efectul de scara" adaugand cam o treime de XF-60 Dark Yellow, tot de la Tamiya.
"No.9 - Olive Drab" este o culoare strict in standard US Army, cele USAAF sunt alta poveste.
Cred ca OD-urile Agama, incearca sa reprezinte pe cele USAAF.
Standardul "SCC" este STRICT britanic, n-are nicio treaba cu americanii. La inceputul lui '44, pregatind invazia comuna in Europa, britaniciii au dezvoltat o noua culoare pentru blindatele lor, care sa fie cat mai asemanatoare cu "No.9-OD" in care erau vopsite cele americane, cat si cele proprii, dar de provenienta US.
Aceasta a fost "SCC-15 Olive Drab".
Cand era proaspata, nu putea fi practic diferentiata de "No.9". Datorita bazei chimice si formulei diferite, in timp, prin expunerea la elementele naturale, SCC-15 avea tendinta sa migreze spre verde. "No.9-OD" prin invechire si patinare, avea tendinta sa migreze spre maro.
De aceea, modelstic vorbind, ai sa vezi ca toti vopsesc blindatele englezesti din 44-45 in Europa, intr-un verzui ciudat... ceea ce nu-i CORECT !
Mai ales Sherman-urile erau toate "No.9-OD", cum au fost primite de peste ocean. In cazul Firefly, care-i o conversie britanica, toti cei care au studiat arhivele sunt de acord ca erau revopsite in SCC-15, CEL MULT turelele.
Tot ce au primit rusii in Lend-Lease, a ramas in culorile originale...