Leo, prima chestiune: desenul pentru „anchor stowage” în secolul al XVII-lea nu susține acțiunile descrise de tine. Cum ele sunt rezonabile, concluzia este că nu putem pune bază pe acel desen.
Bun, să examinăm ce zice rusul, să vedem cum se fac acțiunile respective. Să începem cu nava la ancoră. Vine comanda de virare a ancorei. Parâma este răsucită pe după cabestan, ancora se ridică până la nară. Nara aia este al

plasată sub galbion, tu cum vezi că ajungi acolo cu o cange ca să agăți cârligul de inelul ancorei? Atârni un om, sau pui nara mai la îndemână?
Începi să slăbești din cabestan și tragi cu gruiul de capon, ridici ancora până sus. Lopețile ancorei sunt la 2 m sub nivelul copastiei galbionului (la tine, care ai supraînălțat această copastie cu o mini balustradă, și mai mult). La distanța aia trebuie să faci cu o cange un laț în jurul unei lopeți. Ca să poți manevra lopata aia printre portsarturi, rusul zice corect că manevra vine oblic spre pupa, astfel că trâgănd de ea deplasezi ancora spre pupa, iar trăgând cu gruiul de capon o deplasezi spre prova până o aduci într-o poziție în care lopata intră (și iese) printre portsarturi. Deci, manevra aia legată de lopată nu poate fi poziționată oricum și ea trebuie poziționată înainte de a trage lațul peste lopată. Bun, să ne imaginăm: lăsăm manevra aia lungă și liberă. Apoi o pescuim cu o cange stând pe galbion (distanța este de vreo 4 m). Apoi facem lațul și îl prindem cumva, cu o cange specială, ca ochiul său să râmână lărgit și în poziția bună pentru a fi așezat pe lopată. Îl așezăm, tragem de curentul macaralei, aducem ancora în post, trimitem marinarul să facă o legătură la fus (aș fi pereferat-o mai aproape de traversă, era mai stabilă ancora, dar dacă rusul zice...), legăm parâma gripiei, slăbim macaralele, uscăm și adunăm parâma ancorei etc.
Acum vrem să ancorăm. Încordăm gruiul de capon și palanul care trage de lopată. Trimitem marinarul să desfacă legătura la fus. Stai puțin, de ce să-l trimitem? De ce a făcut o legătură cum zice rusul și nu una care trăgând de saulă, nodul să se desfacă? Manevrând cu grijă, să nu se agațe lopata de portsarturi, lăsăm ancora în jos și o desprindem din post. O aducem la verticala gruiului de capon și apoi... apoi ne chinuim să scoatem lațul ăla de pe lopată cu cangea?
Eu îi știu pe marinari oameni practici și m-aș mira să fie cum am descris. De aia mâ îndoiesc că acela era sistemul. Sigur, ceva asemănător, dar cu problemele rezolvate mai practic.
Eh, cred că v-am distrat cu acest eseu al unuia care nu se pricepe la marinărie.