Postat 20 May 2011 - 09:57 PM
Pana la aparitia cartii puteti citi un mic capitol:
8. AFACEREA CU AVIOANELE COMERCIALE AVIA B.H.25
Dintre toate ramurile aeronauticii, aceea care s-a dezvoltat mai greu a fost aviaţia civilă şi aceasta din cauza lipsei unui material aeronautic adecvat. Folosind avioanele De Havilland-9 şi Ansaldo transformate în avioane comerciale, Direcţia Aviaţiei Civile începuse exploatarea unei linii aeriene pe traseul Bucureşti-Galaţi-Cetatea Albă, cu destulă regularitate. Totuşi era un început modest.
Inspectoratul General al Aeronauticii, dorind să dea un impuls mai mare aviaţiei civile - care se afla sub administraţia armatei - a hotărât să treacă o comandă de avioane în străinătate. Direcţia aviaţiei civile era subordonată directorului superior al Aeronauticii, generalul Constantin Tanţi Dumitrescu, care, la prima vedere a fost lipsit de orice inspiraţie. În loc să aleagă un tip de avion ce dăduse bune rezultate pe linile străine - unul dintre acestea fusese Fokker-ul - nu se ştie cu ce argumente a determinat Inspectoratul General al Aeronuaticii să facă un contract cu „Casa Avia-Skoda” din Praga, comandând şase avioane tip Avia BH-25 cu motor Jupiter de 420 CP răcite cu aer, despre care numita firmă dăduse asigurări că aceste avioane se află în serviciul aviaţiei civile cehoslovace.
În octombrie 1927, maiorul av. ing. Gheorghe Negrescu a fost delegat de generalul Vasile Rudeanu, inspectorul general al Aeronauticii să facă recepţia acestui tip de avion comercial. Specialistul nostru s-a prezentat la casa producătoare şi a constatat, cu mare mirare, că nu fusese realizat nici măcar prototipul, dar să mai şi zboare. „Casa Avia-Skoda” vânduse pielea ursului din pădure!
Maiorul av. ing. Gheorghe Negrescu s-a întors în ţară, unde şi-a exprimat părerea că acest contract trebuia imediat reziliat, căci nu făcusem decât o afacere păguboasă cumpărând un avion care era desenat numai pe hârtie. Generalul Tanţi Dumitrescu, directorul general al Aeronauticii, a insistat să nu se rezilieze contractul şi să aşteptăm încercarea avionului atunci când va fi gata, întrucât luase comisionul de la firma cehă. Din păcate, generalul Vasile Rudeanu n-a avut tăria să-i spună şi părerea inginerului de aviaţie, deplasat la Praga, despre situaţiea întâlnită. Şi anul a trecut în această aşteptare.
Hotărât lucru, aviaţia a fost o grea piatră de încercare pentru cei din conducere. Varietatea problemelor puse în legătură cu toate ştiinţele care conlucraseră la progresul aviaţiei i-au derutat pe şefii acestei arme, majoritatea fiind nezburători, numiţi pe criterii politice sau făceau parte din anturajul Casei Regale. Cei mai mulţi nu cunoşteau tehnica de aviaţie şi nici nu se bazau pe obiectivitate, sau n-au dat dovadă de tărie de caracter. Au primat interesele personale pentru mulţi profitori, care nu erau interesaţi decât să-şi încaseze comisioanele, fără să le pese dacă personalul zburător îşi poate frânge gâtul.
Cazul comenzii de avioane Avia-BH-25 pentru nevoile aviaţiei civile, ce s-a dat la firma cehoslovacă din Praga este unul din multele care s-au întâmplat în ţara noastră, mai ales în perioada interbelică. Deşi inginerii militari din aviaţie au propus generalului Vasile Rudeanu să rezilieze contractul pentru a evita pierderi de timp şi surprize neaşteptate, distinsul comandant n-a ordonat acest lucru. Poate primise ordin în acest sens din partea ministrului de Armatei, generalului Paul Angelescu.
Generalul Tanţi Dumitrescu, directorul superior al Aeronauticii era interesat în derularea contractului şi ţinea morţiş ca această comandă să se execute, întrucât primise “atenţii” substanţiale de la firma cehoslovacă „Avia- Skoda”. În luna martie 1928, generalul Rudeanu, i-a ordonat lt. colonelului av. ing. Gheorghe Negrescu să plece din nou la Praga, în calitate de preşedinte al unei comisii de recepţie a avioanelor de transport Avia BH-25, comisia având ca membrii pe lt. colonelul Alfred Dahinten, fost pilot în aviaţia austro-ungară, comandantul Grupului de aviaţie de la Cluj şi inginerul Păpurică, din Serviciul tehnic al Direcţiei Superioare a Aeronauticii (196).
“Nu eram deloc încântat de această numire”, nota în amintirile sale generalul av. ing. Gheorghe Negrescu, ”căci ştiam din misiunile similare, neplăcerile ce puteam avea, ca să nu mai vorbesc de răspundere. Mulţumindu-i generalului Rudeanu pentru cinstea ce-mi acorda, i-am cerut să mă dispenseze de această onoare şi să însărcineze pe altcineva. Am insistat asupra acestui refuz invocând întâmplările anterioare, mai ales cele din „Afacerea Siskin”. Din păcate, generalul Rudeanu nu a dorit să revină asupra hotărârii sale şi m-a rugat să primesc misiunea, tocmai pentru că avea deplină încredere în mine. Până la urmă n-am reuşit să mă eschivez, deşi am cerut în scris să se încredinţeze altcuiva misiunea acesta” (197).
La sfârşitul lunii martie 1928, membrii comisiei de recepţie s-au deplasat din nou la Praga. Din primul contact cu direcţia firmei, comisia a întocmit la 9 aprilie 1928, un proces-verbal din care extragem cele ce urmează: “Proces-verbal nr. 1. Încheiat azi, 6 aprilie 1928. Noi, lt. colonel Negrescu Gheorghe, lt. colonel Dahinten Alfred şi inginerul Păpurică Nicolae, formând comisia de recepţie a avionului Avia din Praga, conform ordinul ministrului Armatei-Direcţia Aeronautică nr. 5380 din 28 martie 1928, în urma întrevederii ce am avut cu domnul Bondy, reprezentantul „Casei Avia-Skoda”, am constatat după declaraţia d-lui Bondy, că avionul Avia BH-25, motor Jupiter de 429 CP, nu poate răspunde cerinţelor caietului de sarcini în ce priveşte performanţele de zbor şi în consecinţă, că nu poate trece la executarea nici unei părţi din contract, dacă Ministerul de Război nu schimbă acele clauze. Pentru a constata rezultatele precise în zbor, comisia a propus efectuarea unei probe cu un avion cu motor Jupiter de 420 CP şi suntem în aşteptarea unei scrisori din partea „Casei Avia-Skoda”. Drept pentru care, s-a încheiat procesul-verbal Preşedintele comisiei: lt. col. Negrescu Gh. Membrii: lt. Col. Dahinten A., ing. Păpurică N.” (198).
Prin Procesul-verbal nr.5 încheiat la 2 mai 1928, se arată situaţia reală a derulării contractului, iar în ceea ce priveşte părerea membrilor comisiei asupra acestui tip de avion, ivindu-se divergenţe, fiecare membru din comisie şi-a exprimat părerea separat. Locotenent-colonelul Dahinten şi ing. Păpurică erau de părere că acest avion putea fi achiziţionat. Locotenent-colonelul av. ing. Gheorghe Negrescu şi-a exprimat astfel opinia: “Situaţia creată prin comanda acestui avion aşa cum a fost arătată de comisia de recepţie în toamna anului 1927, cu toată schimbarea sistemului de motor şi a tipului de elice, nu cred că s-a modificat de atunci şi până acum. Avionul Avia BH-25 cu calităţile de zbor raportate, nu prezintă avantajul unui avion complet studiat, prototipul nefiind încă definitiv stabilit, în ansamblu şi în detalii-încercările statice, urmând a se face, şi nici nu poate avea sancţiunea experienţei în serviciu, care să justifice cel puţin concesii de făcut încălcărilor contractuale, pentru care casa (firma, n.n.) a semnat două contracte pe care nu s-a ţinut să le respecte. În afară de inducerea în eroare a Ministerului de Război, s-a dovedit în două rânduri, că avionul nu a fost studiat şi nici încercat serios în zbor spre a se şti ce dă, după cum nici acum rezultatele raportate nu sunt definitive, deoarece elicea definitivă a avionului nu este încă comandată, zborurile fiind făcute cu o elice împrumutată de la un avion Fokker.
În ce priveşte modul cum avionul s-a comportat pe linia cehoslovacă de transport, care este tot a “Casei Skoda”, nu se poate pune bază pe informaţiunile culese, care diferă şi care cel mult pot fi dezinteresate, nu însă şi juste, iar timpul de serviciu pe aceste linii este mult prea scurt. Avionul nu a putut fi încercat de piloţii noştri în ce priveşte maniabilitatea, prin zboruri pilotate personal. Din zboruri, ca pasager şi din observarea zborurilor avionului, cred că nu este un avion maniabil, dând impresia unui avion greoi, care trebuie zburat fără greşeli. Pentru motivele mai sus arătate, subsemnatul este de părere ca să se rezilieze contractul. Lt. colonel Negrescu Gh.”(199).
Dacă la Praga, pentru recepţia avioanelor Avia B.H.25 se făceau toate concesiile, la Fabrica I.A.R din Braşov, comisia de recepţie prezidată de căpitanul ing. Niculescu primise dispoziţii de la directorul superior al Aeronauticii să fie foarte severă. Şi a fost!
În timp ce avioanele Avia BH-25 construite din lemn de rezonanţă importat din România, se primeau ca bune - România exporta lemn de rezonanţă din molifţii pădurilor noastre - comisia de recepţie de la Braşov, printr-o interpretare foarte rigidă a caietelor de sarcini copiate după Serviciul tehnic aeronautic francez, respingea materialul prim de construcţie a avioanelor Potez XXV şi forţa Fabrica I.A.R să importe lemn de construcţie, de rezonanţă, din Canada. Această politică, a produs numeroase întârzieri în construcţia avioanelor comandate la I.A.R, care adăugate la alte dificultăţi făcute I.A.R-lui la recepţia de zbor, vor aduce la o situaţie foarte bizară.
De la „Afacerea Avia”, lt. col. av. ing. Gheorghe Negrescu simţea ”ostilitatea şefului direct, prezenţa mea îl încurca, iar atmosfera de la Direcţia Superioară a Aeronautcii era înăbuşitoare prin tendinţa către afacerism. Proba sigură o constatasem cu ocaziunea stabilirii caietului de sarcini pentru benzină, iar hotărârea de a fi schimbat n-a fost pe placul colaboratorilor mei din direcţie. Ostilitatea şefului meu era evidentă în fiecare zi, dezacordul faţă de mine s-a manifestat între altele şi cu ocazia hotărârii pe care autorităţile militare aeronautice trebuiau să o ia în chestiunea Regulamentului pentru concursul aerian al Micii Antante şi Poloniei pe anul 1929.
Generalul (Tanţi) Dumitrescu care se arătase foarte indulgent cu avioanele cehoslovace Avia BH-25 comandate pentru aviaţia civilă şi manevrase din umbră în aşa fel încât acestea să fie primite, chiar dacă nu respectaseră deloc caietul de sarcini, devenise dintr-o dată foarte exigent cu avioanele de construcţie românească. Toţi ceilalţi din comisie voind să fie pe placul şefului, au trecut de partea sa, chiar şi căpitanul Constantin Mincu , care abia scăpase, cu un an în urmă de procesul „Afacerii Fokker”. Am rămas la părerea mea de a se rezlia contractul, deci fiind în minoritate.
S-a hotărât să se menţină comanda, să se procedeze la încercările în zbor, dar comisia să înregistreze numai rezultatele, rămânând ca Ministerul de Război - Direcţia Superioară a Aeronauticii, să decidă ce este de făcut” (200).
Locotenent colonelul av. ing. Gh. Negrescu a cerut prin raport, să fie rechemat în ţară şi să rămână numai ceilalţi doi membrii ai comisiei la Praga. Până la venirea răspunsului, a continuat controlul fabricaţiei şi recepţiei, iar când a primit aprobarea de intrare în ţară, situaţia comenzii de avioane a fost aceea consemnată în procesul-verbal de la 13 iunie 1928, în care se constată rezultatele obţinute în zbor cu primul lot de trei avioane, între 6 şi 13 iunie 1928, din care extragem următoarele constatări generale: “În rezumat, performanţele din contract şi acele din scrisoarea „Casei Skoda”, nu au fost împlinite cu elicea de lemn. Având în vedere procesul-verbal, din 26 mai 1928, încheiat sub preşedenţia d-lui general Dumitrescu, care prevedea la p. nr. 5 (recepţia, n.n.), că rezultatele se înregistrează numai de către comisie, urmând ca dl. ministru să decidă. Ţinând seama că, lt. colonelul Negrescu urmează să intre în ţară, ţinând seama că performanţele au mers ameliorându-se cu elicea de lemn şi că fabrica ar ţine să livreze avioanele la Bucureşti cât mai curând şi că performanţele ar putea fi ameliorate cu elicea metalică, comisia este de acord ca aceste avioane pot pleca la Bucureşti sub rezerva de a face încercările la Bucureşti, odată cu încercările aparatelor de t.f.f şi încălzire electrică, ce nu au putut fi făcute la Praga.
Comisia este de această părere şi în scopul ca, în cazul când avioanele nu ar satisface contractul, statul să aibă o chezăşie în legătură cu daunele ce eventual ar pretinde. Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal. Preşedintele comisiei, lt. col. Negrescu Gh, membrii: lt. col. Dahinten A., ing. Păpurică N” (201).
Avioanele Avia BH-25 s-au primit în cele din urmă la insistenţele generalului Tanţi Dumitrescu, şi au fost puse în serviciul aviaţiei civile pe linia Bucureşti-Galaţi-Cetatea Albă. Aceste aparate de zbor au dat rezultate slabe şi deseori au fost puse pe burtă prin cedarea trenului de aterizare şi numai printr-o minune nu au produs victime omeneşti. Din acest contract a pierdut statul român, însă a câştigat generalul Tanţi Dumitrescu (202).
Ajutor
Sus
