Ne iartă ,Doamne ,ura şi gâlceava
De care suntem zilnic vinovați,
Dar către Tine tulnicul suna-va,
Să-ntorci privirea Ta către Carpați
.........................................................
Duşmanii nu puteau să ne condamne,
Cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău,
De ce să mai venim la Alba, Doamne,
Când e negustorit şi duhul Tău?
............................................................
Dar, Doamne, pune-Ți pe cetate talpa,
Mai dă-ne harul unui gest postum,
Mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba
Şi să mai încercăm, măcar acum.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 December 2015 - 01:11 AM