[pe_dos]

Am „pus mâna” prima dată în acest proiect. Am făcut testul cu apă.
Modelul este făcut dintr-o scândurică din pal cu grosimea de 8 mm și are scările:
- lungime: 1:200
- lățime: 1:200
- înălțime: 1:100
Global: 1:4.000.000
Apa dezlocuită: 14 g (am făcut mai multe măsurători, valoarea „14” nu este una întâmplătoare).

Calcul deadweight goeletă la scufundarea cu 0,8 m (scara 1:100): 14 g x 2 (tribord + babord) x 4.000.000 (scara modelului) = 112.000.000 g = 112 t.
Scufundarea la 100 DWT: 100/112 x 0,8 = 0,71 m

Anterior estimasem scufundarea de 0,7 m prin numărarea volumelor de 1,5 m x 0,5 m x 0,5 m din planul de forme. Zic că am confirmarea, și corpul va fi cel al Martei.

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

[buntzi]

Cum ai făcut testul?
Încerc să-mi dau seama cum ai făcut măsurătoarea (procedura), poate o să-mi folosească și mie cândva.

[pe_dos]

@bunzi: Procedura a fost următoarea:

- Am confecționat un model la scară. De fapt, jumătate de model, că e simetric, am economisit șlefuirea ambelor borduri. În cazul meu modelul se referea doar la diferența de dezlocuire a apei de către nava încărcată față de nava descărcată, deci trebuia o secțiune apropiată dintre liniile de apă estimate. Cum am spus, eu am numărat blocurile din caroiajul planului și am estimat o scufundare de 0,7 m, așa că o scândurică de 0,8 cm era bună pentru scara 1:100 în înălțime. Materialul din care este confecționat modelul nu are nicio importanță, deoarece nu se cântărește el însuși, contează doar volumul.

- Am fixat modelul într-un suport rigid: două bolduri într-un bețigaș, ca să pot APĂSA modelul în apă. Volumul boldurilor este neglijabil, iar bețișorul a rămas deasupra apei. Evident, dacă modelul este mai greu ca apa, poate fi suspendat cu fire flexibile.

- Am pus un vas cu apă pe cântar. Am făcut tara, deci greutatea vasului și a apei n-a contat.

- Am scufundat modelul în apă ținându-l de bețișor, fără să ating pereții sau fundul vasului și fără să mă sprijin de el. Am citit (fotografiat) cântarul.

Am repetat ultimul pas de câteva ori eliminând greșelile, cum ar fi atingerea vasului etc. (Greșelile se văd, cântarul nu stă.)

Prelucrare: Cântarul a arătat, în grame forță, forța arhimedică cu care apa împingea în contra câmpului de forțe (aici cel gravitațional) corpul scufundat în ea. Adică 14 grame. Știind densitatea apei, de 1 g/cm3, am tras concluzia că modelul a dezlocuit 14 cm3 de apă. Mai departe, calculul e mai sus.

Sigur, valoarea 14 g nu este prea precisă, eroarea este ±7 %. Însă aveam nevoie de cam un litru de apă, așa că am folosit un cântar de bucătărie gradat doar în grame. Însă valoarea obținută a fost suficientă pentru a-mi confirma că corpul Martei era potrivit pentru o încărcătură de 100 de tone, indiferent ce spun cifrele de deplasament (250 tone, menționată în plan) sau lungimea (nu se știe care lungime, adică între ce) de 25 m, menționată în carte.

[buntzi]

pe_dos, la 13 September 2022 - 11:37 AM, a spus:

Procedura a fost următoarea:
[...]
- Am scufundat modelul în apă ținându-l de bețișor, fără să ating pereții sau fundul vasului și fără să mă sprijin de el. Am citit (fotografiat) cântarul.
[...] Cântarul a arătat, în grame forță, forța arhimedică [...]

Got it! Partea cu apăsatul nu o pricepusem de la început. Mulțam frumos!
Spor maxim!

[pe_dos]

Nu am avut niciodată ocazia să văd manevrarea velelor. Singurul velier cu care am fost a fost o scurtă croazieră cu „Bricul Mircea”, care însă a mers cu motorul.

De aceea vă întreb cum se manevrează săgeata din poză la o voltă care face ca vântul în loc să vină din tribord, vine din babord. Adică cum se trece de la configurația din stânga la cea din dreapta? Mai exact ce manevre se manevrează (și cum merg ele) ca vela să treacă pe cealaltă parte a macaralelor care susțin picul?

Thumbnail atasat

• 

[pe_dos]

M-am lămurit la întrebarea din postarea precedentă:
https://www.youtube....h?v=7xF8spVRczs

De ce era importantă? Pentru că nu-mi imaginam Speranța fără straiuri între catarge. La Notre Dame de la Garde problema nu apărea deoarece aceea avea o velă gabier și un velastrai, care nu se loveau de straiuri. Bănuiam că este nevoie de câte două școte, una la tribord și alta la tribord, dar mă îndoiam că sunt suficiente. Și chiar așa este, este nevoie și de un strângător care să ridice colțurile. Acum pot începe să adaptez planul velelor și să fac inventarul manevrelor.

[pe_dos]

Propuneri pentru velatură.
Având în vedere informațiile din cartea „Toate pînzele sus!”, inclusiv poza, vă propun următoarele modificări ale velaturii Marthei:
- lungirea arborelui mare cu 2 m (pentru a corespunde afirmației „20 m deasupra punții, cu 3 m mai mare ca trinchetul”)
- eliminare vela gabier de la trinchet
- eliminare velastrai
- plasare o săgeată la trinchet (cu albastru)
- o crucetă la trinchet (p. 160 din carte), asemănătoare cu cea de la arborele mare (cu verde)
- pataraține la trinchet (altfel cruceta nu se justifică, oricum săgeata solicită arborele lateral mai mult ca vela gabier) (cu roșu)
- strai între arbori (cu roșu)
- strai între bastoanele arborelui mare și al trinchetului (cu roșu)

Ce părere aveți?

Thumbnail atasat

• 

[pe_dos]

Prieteni,
Nu am abandonat proiectul. Înțeleg că nimeni n-are nicio obiecție la folosirea corpului Marthei.

Am mult de studiat la velatură. Soluția propusă în cartea „Toate pînzele sus!” este nenaturală, vela de sus („săgeata” îi spune Radu Tudoran) de la trinchet este dificil de manevrat (totuși, posibil), de aia în locul ei se folosea un velastrai. Însă propunerea este să facem un model conform descrierii sale. Trebuie să deslușesc toate manevrele. De exemplu, unele trec peste raiuri montate în arbori, ghiuri și picuri, dar altele trec prin macarale. Trebuie să stabilesc exact unde se leagă aceste macarale: care de inele de pe arbori, care de furcile gabiilor etc. În schița din carte nu apar gabii, dar este imposibil fără ele, ele apar în planurile Marthei. În acest sens, schița din carte este doar „impresia artistului”, care arată nava în principiu, dar amănuntele sunt altele.

Un exemplu de problemă cu care nu sunt încă lămurit este cum se manevra în epocă ghiul în borduri. Nu cred că pe vremea aia se foloseau sănii, am înțeles că se foloseau două palane, în borduri. Nu știu unde sunt fixate macaralele acestora. Dacă sunt fixate pe punte, palanul ghiului ieșit în afara bordului se freacă de copastie. La pupa există și o mică balustradă, vedeți planul original al velaturii, balustradă care împiedică și ea aceste manevre. Sau chiar așa, acel palan se lasă moale, ghiul fiind ținut doar de palanul din bordul opus?

[177]

Ca sa-ti putem raspunde la intrebari, ar trebui sa lucram la un model similar cu al tau.Eu nu am lucrat nave cu vele, asa ca experienta mea este foarte limitata. Tine cont mai mult de manualul de marinarie decat de roman; SPERANTA naviga totusi.

[pe_dos]

@177: Mulțumesc, n-am știut. Credeam că se poate discuta din experiența fiecărui utilizator. Desigur că de manualul de marinărie mă țin, ce spune cartea sunt doar liniile generale. Singura modificare serioasă este înlocuirea velei gabier cu rulou, un sistem bun, dar complicat, cu o velă aurică, cum spune cartea și la renunțarea la velastrai, de care cartea nu pomenește și nu merg împreună (cu cea aurică).

Ce am mai făcut:
- Am scos șabloanele velelor la scara modelului meu (1:100) și am aranjat hârtiile ca să-mi dau seama de dimensiunile finale ale modelului.
- Am studiat velatura, am stabilit manevrele fixe și aproape toate manevrele mobile (nu sunt încă sigur unde erau câte una și unde câte două).
- Am făcut inventarul detaliilor de comandat, de exemplu ancorele, pe care nu le pot realiza realistic.

Thumbnail atasat

• 

[pe_dos]

Trei goelete reale din epocă cu velatura cum a fost descrisă Speranța. Prima este America (1851), A doua este Dagmar după modificarea din 1887, iar la a treia nu-i știu numele. De remarcat ghiurile mari mult mai lungi ca al Marthei.

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

[pe_dos]

După ce am mai citit despre velaturi, m-am răzgândit. O voi face ca în poza atașată.

Marthe avea velastrai, nu există niciun motiv să se fi renunțat la el, chiar dacă Tudoran nu-l pomenește în cartea sa. Speranța putea foarte bine naviga și cu velastrai, și fără. Straiul respectiv oricum există, este necesar.
A doua modificare, dacă vela gabier (hunier) nu mai există, ea nu mai umbrește un eventual foc, astfel că focul mare poate fi ridicat mai sus, pe alt strai, ca în poza lui Dagmar din postarea precedentă. În carte nu există vreo mențiune că situația nu era așa.

Un comentariu este că, studiind documentația, nivelul de detalii disponibil este fantastic. O să am de lucru cel puțin 2-3 ani.

Thumbnail atasat

• 

[pe_dos]

Cea mai apropiată de Speranța, inclusiv ca velatură, este goeleta Hirondelle (Rândunica).

A fost construită în 1862, de șantierul naval Camper & Nicholsons, Gosport, pentru contele Stroganoff. Când a fost lansată, purta numele Pleiad.

Are următoarele caracteristici: lungime 32,5 m, lățime: 6,25 m, pescaj 3,15 m.

În 1873, tânărul prinț Albert de Monaco a cumpărat-o pentru croaziere în Marea Mediterană și Atlantic, redenumind-o Hirondelle. În urma întâlnirii cu profesorul Milne-Edwards, Albert a devenit pasionat de oceanografie, iar și în 1885 și-a transformat goeleta într-o navă oceanografică. Salonul a fost transformat într-un laborator. Prințul de Monaco a întreprins câte o campanie de cercetare în fiecare an, vara. Prima, în 1885, a fost în Marea Baltică. În 1886, 935 de flotoare au fost scufundate în Atlantic pentru a studia curenții. De asemenea, a desfășurat traulări adânci în Azore la 3000 m adâncime. Goeleta nu avea mașini, nici pentru propulsie, nici pentru ridicare. Traulul experimental era ridicat cu puterea brațelor echipajului de 15 oameni. Erau necesare trei ore pentru a-l scufunda și zece ore pentru a-l ridica.

În 1890, prințul, care devenise suveran, a comandat construirea unei nave mai mari, Prințesa Alice, o goeletă cu trei catarge cu motor auxiliar. În 1891 goeleta Hirondelle a fost vândută unui armator din Lorient care a revândut-o armatorului Dufilhol din Paimpol. Dufilhol a botezat-o Gazelle și a armat-o câțiva ani ca navă de pescuit islandez. Datorită vitezei sale, făcea câte două campanii de pescuit în sezon și aducea produsul primei campanii destul de devreme. În 1892, sub comanda căpitanului Bocher, a părăsit Paimpol la 13 aprilie, iar la 25 mai s-a întors la Brest pentru a vinde cod timpuriu, propria sa captură și cea a altor goelete ale aceluiași armator. La 28 iunie a părăsit Paimpol pentru a doua campanie. A dispărut în octombrie 1896 între Saint-Pierre și Miquelon și Martinica.

Thumbnail atasat

• 

[pe_dos]

Am început. Am pus-o „pe cală”, adică pe cavalet.

Thumbnail atasat

• 
• 

[pe_dos]

„Oasele de pește”. Catargele sunt puse provizoriu, pentru a alinia piesele de susținere.
Pentru scară, cărămizile din pavaj au 10 x 20 cm.

Thumbnail atasat

• 
• 

[pe_dos]

Pentru organizarea punții, am încercat să reproduc organizarea interioară, conform descrierii din carte. În mare parte este posibil, singura inadvertență este afirmația că scara tambuchiului prova era în fața ușiței cambuzei (de la pic). Asta n-ar fi lăsat loc pentru cabestan. Singurul loc posibil pentru tambuchiul prova era între cabina echipajului și bucătărie.

Am făcut o schiță. Legenda culorilor este:
- verde: gabarite punte și cabine (diferă la nivelul paturilor de jos față de nivelul dulapurilor din bucătărie, care sunt mai sus;
- roșu: amenajări pe punte;
- albastru: amenajări sub punte.
Dacă ceva vi se pare în neregulă, spuneți.

Thumbnail atasat

• 

[Mitzone]

Jos pălăria pentru efort și atenția la detalii. Legat de amenajarea puntii, din diagramele prezentate pare totuși ca poți sa pui scara in fața cambuzei, înclinata spre cabestan, si să faci tambuchiul deasupra, cu iesirea evident spre cabestan. Cum scara nu poate fi chiar in ușa cambuzei (probabil 50-70 de cm mai în spate), iar cambuza ma gândesc că are o adâncime de 1 metru (și presupun ca piciorul cabestanului nu trece prin cambuză) ar trebui să ai cam 1.5 metrii in tre gura tambuchiului si cabestan, loc suficient zic eu. În felul ăsta, rămâne loc suficient deasupra cabinei echipajului pentru un spirai mai mare, așa cum e descris in carte și cum se vede și in schița pe care ai atașat-o pe prima pagină.
Și dacă tot am menționat schița, dacă îmi permiți am o întrebare: de ce nu mergi pe planul de vele descris acolo? Dacă pentru corp si dimensiuniu înțeleg nevoia schimbărilor, la veatură nu văd de ce ai schimba ceva. Vele descrise par funcționale,și aș zice că pentru o corabie, velatura este elementul distinctiv. Corabia ta va semăna foarte bine cu Martha, sau Hirondelle sau Dagmar, dar... nu va mai semăna cu Speranța.

[pe_dos]

@Mitzone: Mulțumesc pentru sugestii. Aveți dreptate, organizarea interioară poate fi făcută mai apropiată de descrierea din carte. Am făcut o nouă variantă, pun poza. Modificările sunt următoarele:
- Am mutat tambuchiul din față cu poziția scării între bucătărie și cambuză, cum se spune în carte.
- Am unit spiraiurile într-unul mai mare, cu 6 ochiuri de geam, cum apare în poza din carte. Bucătăria are și ea nevoie de lumină.
- Am mutat puțin mașina de gătit, iar coșul l-am plasat pe creasta spiraiului.
- Am prelungit spiraiul din spate, acum are 4 rânduri de ochiuri, ca poza din carte. Însă nu pot face spiraiurile mai mari, căci trebuie spațiu în jurul catargelor.

Credeam că trebuie spațiu în jurul cabestanului, dar nu, situația poate fi ca în poză (este poza machetei dim muzeu}.
Poza din carte e „cu cântec”. Este impresia artistului. De exemplu, velele săgeți au un fel de ghiuri, ceea ce niciodată nu s-a folosit. Apoi, sunt învergate pe niște bastoane plasate la pupa arborilor. Niciodată nu s-a folosit această soluție, întotdeauna erau învergate pe arboreți plasați la prova arborilor. N-aș vrea să fac o machetă de care să râdă cei care știu cum erau construite velierele.
Apoi, cabestanul. Popicul din poza din carte sugerează un cabestan vertical, așa cum erau cele de prin secolul al XVII-lea. În carte se spune că la Sulina au recuperat cabestanul original. Se știe că Marthe avea un cabestan orizontal de tip guindeau, vedeți poza. Se pare că desenatorul n-a știut asta.

Cu velatura e așa: în desenul din carte focul umbrește zburătorul (denumirile din poza din imagine, deși eu aș prefera focul mic,focul mare și trinchetinul, acesta din urmă în loc de „trinca” din carte). Nu se pune problema să lipsească, ci doar colțul de mură al focului să fie pus într-o poziție normală, adică straiul focului, care există și în desen, să fie puțin în altă poziție. Normal că voi înlocui vela gabier cu una aurică, tocmai pentru a semăna cu poza din carte. Straiul pentru velastrai oricum trebuie să existe, iar velastraiul poate fi în magazie, neinstalat, dacă strică imaginea. Oricum, desenatorul n-a desenat tot greementul. Ce să fac, să nu pun niciuna dintre manevrele nedesenate ca să semene cu desenul?
==

Ei am avansat puțin: am pus puntea și filele necesare pentru rigidizare. Bineînțeles, puntea vine filată, iar corpul vine chituit și vopsit, cum scrie în carte. Apropo, în carte scrie că opera moartă era gri, dar nimic despre opera vie, care de obicei era vopsită în altă culoare. S-o fac neagră, sau aveți altă propunere?

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

Aceasta postare a fost editata de pe_dos: 30 October 2022 - 01:11 PM

[Mitzone]

Înainte de a continua discuția, aș avea marea rugăminte de a renunța la pluralul politeții când mi te adresezi, și să vorbim la ”per tu”, așa cum vorbesc cu toți ceilalți colegi de pe forum. Te asigur că nu intepretez asta (nici din partea mea nici din partea celorlalți participanți la discuție) ca o lipsă de respect, ci mai degrabă ca o anumită familiaritate ce derivă din împărtășirea unei pasiuni comune.

Îmi place foarte mult noul aranjament, ma uit la planuri si vad ”Speranța”. Legat de cabestan, nu știu ce să zic, depinde mult si pâna unde va ajunge piciorul bombresului, dar daca se poate, aș merge pe un cabestan vertical, așa cum apare în carte și în filme.

Legat de vele, ai mare dreptate, recunosc sincer că nici nu am observat cele două bastoane sau ghiurile săgeților, elemente care clar nu își au locul. Clar acolo, cum zici și tu, trebuie arboreți, așezați cum e și firesc în partea dinspre prova arborilor. Eu mă refeream la forma și așezarea velelor. Cu modificarea poziției velelor triunghiulare din față ai din nou dreptate, cred ca e mai ok cum propui tu (de altfel și în filme, cele trei vele sunt așezate într-o manieră apropiată de ce spui tu. Aș renunța doar la velastrai, nu apare nici în carte nici în filme si ar dernja identitatea vizuală a navei. Evident, straiul ramane, si cred ca poti sa tragi si manevrele curente daca vrei (eu as face-o acolo unde e posibil, altfel anumiți pitici din creier nu m-ar lăsa să dorm, chit ca probabil e un detaliu pe care cei mai mulți nu l-ar observa).
Sper ca nu te-am încurcat mai tare cu remarcile mele. Corpul arată bine până acum, spor maxim în continuare.

PS evident că vei trage toate maneverele necesare, nu doar cele desenate de autor, altfel ai avea o nava cu greement-ul tare ciudat.

[pe_dos]

@Mitzone: Mulțumesc mult pentru comentariu. Și eu cred că e bine să se renunțe la velastrai.

Cu cabestanul vertical chiar sunt probleme. Partea bompresului de pe puncte este de fapt o grindă pătrată, eventual cu marginile superioare rotunjite. Partea din afara bordului este rotunjită. Pe punte, piciorul bompresului se sprijină pe stâlpul mecanismului de acționare al cabestanului, situația apare într-o poză pe care am pus-o mai sus. Diametrul bompresului pe punte este 40 cm, cam greu de încălecat de marinarii care ar învârti un cabestan vertical. Apoi, tot acolo sunt gruiele ancorelor și o cavilieră pentru contrafungile focurilor. Nu prea este spațiu în jur. Cabestanul orizontal este acționat de 4 oameni care stau pe loc, mecanismul cu pârghii și clichet este foarte eficient, la fiecare mișcare un dinte avansează, iar clichetul sare. Este adevărat, pentru o rotație sunt necesare zeci de mișcări, dar mecanismul era potrivit pentru acele nave, relativ mici. Pescadorul din film avea motor, cabestanul era de fapt antrenat mecanic, caz în care, da, cel vertical ocupă spațiu mai puțin, că nu se învârt oameni în jurul său. În plus, velele și manevrele erau de formă. Velele erau relativ înguste (ghiuri mici) și nu exista spațiul necesar în jurul arborilor pentru manevrarea lor. Bun pentru film. Poza din carte cum spuneam, este impresia artistului, cu bompresul sub punte, ceea ce nu s-a mai pomenit decât la pescadorul din film. :) Într-adevăr, în carte se vorbește despre un cabestan acționat cu manele. Doar în glosarul final se spune că era vertical, mă întreb dacă glosarul a fost scris de Tudoran sau adăugat de redacție... interesant că în literatura română „cabestanul” este cel vertical. Cel orizontal este „vinci”. Și cele orizontale puteau fi acționate cu manele, care acționau la ambele capete. La un capăt existau patru locașuri la 90° iar manevrarea se făcea cu câte o singură manelă pe fiecare parte, care tot era mutată. Ceva nu se leagă, cabestanul manevrat cu manele, din carte, și spațiul existent, prea mic pentru așa ceva. Dar n-am nimic împotrivă dacă cineva face o propunere logică cu cabestan vertical, caz în care și tambuchiul din prova trebuie reamplasat. Forma și dimensiunile punții sunt în desenele precedente.
----

Am făcut filarea corpului și chituirea. Urmează filarea punții, montarea stingherilor, parapetului, copastiei și cavilierelor din borduri.

Thumbnail atasat

• 
•