[marhaba]

Clujenii vor ajunge vineri mai pe seara. Sigur. Ovidiu, 2 camere de vineri pina duminica.
Bahtalo

[alexelu_marinelu]

Ovidiu, un pat conjugal pentru Wurger and I. Alifie avem.
Un anu_ nou fericit.

[prejo]

serus,

vin si eu tot de vineri seara.. nu pot sa ratez !! Ovidiu o sa te rog si pentru noi o camera cu pat dublu, vin si de data asta cu doamna. se pare ca i-a placut "gesticuleza"!
cazarea tot la pocaiti? nu de alta da' sa stiu sa-mi aduc pipa mica de infanterie, ca o pipa mare cu picioarele in zapada nu cred ca duc..

pe vineri!
prejo

[norbi]

Salut Ovidiu!

Duminica, cel mai probabil, voi fi si eu prezent. Nu este nevoie de cazare.
Toate cele bune,
Norbi

[Tineghe]

Salutare.
Duminica am sa ajung si eu, cel mai probabil cu Norbi.

[alexie]

Alexie doreste sa ajunga de vineri STOP Un pat pentru doua nopti STOP Nu vreau sa ratez distractia NON STOP

[crios]

Cel mai probabil voi ajunge si eu sambata impreuna cu Alexelu Marinelu si Wurger asa ca am si eu nevoie de un loc pentru o noapte.

Bafta!

[HIND]

Conditiile de cazare sunt ca si la "meciul tur" , acelasi tarif, aceiasi locatie (pensiunea MA). Confirm rezervarile solicitate.

Va asteptam cu drag!

Ovidiu

[Bill]

Foarte fain, multumim Simone,
Salut si alaturarea la grupul premiantilor a lui Crios care va spune prezent la colocviul de simbata
Pe curind si spor,
Bill

[OlafTheViking]

"Anybody who is somebody vine de vineri" (Olaf, Pilde si cugetari, vol. XXXVIX) Asa ca sosesc de vineri impreuna cu Modelfan si cu vinul lui.


P.S. Ovidiu, paturi separate, te rog ca noi nu avem alifie si mi-e jena sa cer de la alexelu'.

Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 26 January 2010 - 10:48 AM

[OlafTheViking]

Z-mare, la 23 Nov 2009, 13:12, a spus:

Ce mai e de zis...poate epistolele lui Olaf

"Vineeee" cum zicea ala mic cu ochii oblici care cobora spre Yorktown (desi alte surse indica faptul ca ar fi zis Banzai!, chestie de degusturi).
Ce poate fi mai placut la strangere decat evocarea peripetiilor de la montare, nu?

Astazi doar primo tempo cum spun prietenii nostri latini care ne iubesc mult daca si mai ales cand stam la noi acasa.

Iata ca a trecut anul, eu nu am terminat pataniile de anul trecut cand hopa, alt salon, alta expozitie si de data aceasta cu iz international. Poate credeti ca mersul la o expozitie din aceasta e ceva asa ca si cum te-ai duce pe Matasari, te-ai distra si te-ai intoarce acasa la consoarta nevinovat. Daca ati crezut asa ceva va spun ca nu e. Mersul la o expozitie e doar finalitatea unui mare proces care dupa ce ca e mare si lung, mai e si complex. Chiar foarte complex sau cel mai complex ( nota redactiei: Aici marele Olaf face intentionat niste greseli tocmai pentru a sublinia faptul ca doua prietene/sotii/concubine ale machetistilor care au fost la Alba sunt profesoare de romana) ca sa zic asa. Pai da, ca totul incepe cu multe luni inainte, in momentul in care rostesti vorbele magice: "Vezi ca pe 21-22 eu plec la Alba". O fraza, banala, simpla dar cu multe intelesuri si datatoare de mari dureri de cap si sperante, deopotriva si totodata.

In cazul meu totul este simplu, deja a intrat in rutina. Stiu sigur ca voi avea ceva de facut care ma va impiedica sa merg. Dar asa multe ca anul acesta nu s-au strans niciodata. Evident ca trebuia sa fie marea expozitie Babyexpo unde sa trebuia sa montez si sa strang standuri. Ca de obicei am ticluit planul sa montez expozitia, sa plec la Alba, sa ma intorc si sa o strang reusind sa ma sustrag cu brio celor doua drumuri zilnice care trebuiau facute pentru instalarea casei de marcat si colectarea banilor.

Astfel am reusit partial sa imi multumesc "jumatatea". Ca multumirea sa fie deplina am fost de acord sa cazez in dormitorul comun pianul ei. Deci prima batalie era castigata.

Apoi soarta s-a decis sa atace in colonii, mai exact am aflat in saptamana de dinainte ca mezinul trebuie operat. Nefiind ceva foarte grav se putea amana pana termina de tusit, deci nu se punea problema operatiei in acel moment asa ca am iesit victorios inca o data.

Facand eu fata atacurilor neconventionale urmatoarea lovitura a venit de la inamici vechi, mai exact de la cursul de germana de unde planuisem sa chiulesc la ultima ora. De obicei luam pauza la 15.00 asa ca puteam sa plec nestingherit. Dar nu in acea vineri cand s-a facut o ora deosebita, ne-a pus sa colindam prin biblioteca sa gasim tot felul de materiale etc. Echipa mea a reusit sa termine cu 15 minute inainte de 15.00. Dar bineinteles ca nu am putut preda materialul ca a trebuit prezentat. Asa ca am mai pierdut ceva vreme reusind sa scap la 15.15 asta cu mari insistente, altfel Modelfan si Tatuca ar fi stat pe la opereta in fata pana la 16.00.

Normal ca ultima lovitura trebuia sa vina de la aliati, mai exact de la sotie care s-a decis ca nu vrea sa stea nici ea pana la final la germana asa ca a trebuit sa mai fac un drum pana in Pantelimon.

Deci plecarea mea la ora 15.00, cand Militari-ul e mai liber a avut de suferit lovitura sortii.

O alta problema a mai fost si ca pe 21 e ziua mijlociului, dar cum e deja mic, nu stie si l-am serbat pe 22 astfel reusind inca o data sa ma sustrag de la datoriile datorate Dumitrestilor (ati vazut ca tot am reusit sa scot trei de D).

Dar inainte de o plecare sunt si momente placute. Daca anul trecut am avut doar o diorama cinstita si doua trisate (un easy kit Revell si niste figurine deja pictate de la Hat) anul acesta am avut o diorama (mai mica, cu mai putine figurine, dar pot sa ma laud ca mi-am distilat creatia) si vreo cinci machete trisate (Easy Kit-uri Revell). Cum nimic nu se compara cu senzatia de libertate pe care o ai cand iti pui in cutie lucrarile cu care participi la o expozitie am avut grija sa am cat mai multe cutii si sa le umplu incet-incet toata saptamana, cu lucrarile mele sau ale altora, astfel prelungind placerea preludiului. Cei trei P. Evident ca in ultima seara am umplut doar cy cutiile mele tot portbagajul pentru ceilalti ramanand destul de putin loc.

Dar sa sarim peste partea cu blocajul din trafic, cu alimentarea cu benzina unde respectiva avea deja bonuri tiparite si se chinuia sa imi faca suma din mai multe bonuri ca sa nu bata pe casa bon proaspat, cu aglomeratia de dinainte de autostrada si sa sarim direct la partea unde goneam ca walkiriile lui Odin pe autostrada convins fiind ca doar aici pot sa mai castig ceva timp. Imi propusesem sa plec la 15.00 si sa ajung la 21.00. Dar cum iesirea din Bucuresti a fost pe la 16.30 un calcul facut in graba dadea o cifra rotunda:22.00 sau 23.00.

La iesirea de pe autostrada ne astepta prietena lui Tatuca, o imbarcam din viteza oprind in sensul giratoriu, calc vitejeste linia dubla continua si ne continuam cavalcada. Tocmai cand incepusem sa ma relaxez primesc telefon de la Alba. Baietii se interesau cand ajungem deoarece la restaurant respectivul nu vroia sa le dea de mancare pana nu ne strangeam toti. Dupa ce i-am incurajat ca simpatizez cu ei si ca pana la 22.00 nu au de ce sa isi faca griji, ca nu vor manca, l-am pus pe Modelfan sa instaleze GPS-ul, bunul meu prieten dat de pamant, care imi indica ca posibila ora de ajungere 21.40. Deja situatia se schimba. Cum Inteligenceul (respectiv Laure care ajunsese inainte deja) nu raportase radare pe urmatoarea bucata de traseu am trecut ca gandul prin sate si comune reusind sa imi fac GPS-ul mandru de performanta mea.

Cand ne-am dat jos am fost intampinati cu urale (strigataturi specifice din Muntii Urali). Ca pe urma mi-am dat seama ca nu erau urale, asa vorbeau ei, tare si raspicat. Care ei nu stiu, fumatorii sa le zicem, ca restul erau inauntru unde m-am instalat voiniceste si repejor. Urasc sa ajung la jumatatea chefului. Trebuie sa recuperez rapid ca sa pot discuta pe acelasi ton cu interlocutorii. Nu pot ingadui nimanui sa aiba un ascendent moral asupra mea. Sau in orice caz nu mai moral decat al meu. Asa ca am initial imediat Operatia Black Inside cu Beaujoulais-ul autohton (zaibar) adus de Laure. Cunoasteti modelul: negru, pateaza definitv si foarte putin revocabil tot ce prinde - fata de masa, camasa, pantaloni, dinti, limba si locul pe unde iese. Sigur pateaza si tot ce gaseste inauntru.

Dupa primul pahar am inceput sa evaluez obiectiv situatia: alexie era doborat in camera, obosit dupa drum ca de obicei, seful clubului colegilor maghiari la fel, Ovidiu era din cale afara de vesel, Marhaba si Bill inca pastrau pozitiile. Primul lucru de care am fost foarte placut surprins a fost ca mi s-a dat ecuson cu numele, adresa, cnp-ul si grupa sanguina in caz de coma alcoolica sa se stie cine ce prefera. Acesta a fost primul semn ca organizarea s-a imbunatatit fata de ceilalti ani, dupa cum se va vedea in continuare.

A doua surpriza placuta a venit de la Marhaba sub forma de cadou, sub forma de inel, sub forma de viking, ceea ce, pentru care, cum ar veni, din partea mea, din cauza ca, nu de alta, tin sa multumesc si pe aceasta cale.

Seara a decurs ca de obicei, multe povesti, multa sampanie, mult caviar (citeste friptura cu sos si piure din care amicul Modelfun nu se sfieste sa comande portie dubla ca era venit de pe drum lung si mai avea inca mult de parcurs, cam 2-3 jumatati de sticle cvadruple) antren si voie buna.

[crios]

crios, la 25 Jan 2010, 18:32, a spus:

Cel mai probabil voi ajunge si eu sambata impreuna cu Alexelu Marinelu si Wurger asa ca am si eu nevoie de un loc pentru o noapte.

Rectific:
- Wurger si Alexelu vin cu o masina, iar eu cu cea de servici
- Eu raman si duminica noaptea intrucat va trebui ca luni dimineata sa fiu in Sibiu unde in perobabil ma voi caza luni seara (probleme de srvici)

Asa se intampla cand trebuie sa inbini placutul cu utilul sau cum zicea un banc: mai intai munca si pe urma distractia (un pic invers in situatia de fata ).

Bata!

[Z-mare]

Poate nu innodati traditia cirnatilor si micilor de la intrarea in defileu.

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de Z-mare: 26 January 2010 - 08:45 PM

[wurger]

Mai jupan Olaf, nu cumva detectez o umbra de invidie ?!
Lasa ba ca va facem o vizita dupa ce adormiti, costumati in Fredy Mercury si Elton John.....Si fara alifie ca sa fie mai aspru, mai barbateste.

Vorbeam de sandingpad-ul de la Squadron.

[OlafTheViking]

Secondo tempo in traducere libera: " Sunteti buni de cinste sanatoasa caci mi se intampla rar in ultima vreme sa mai si termin peripetiile incepute. Acum e un caz unic in care aveti si deznodamant, si expozitiune dar si intriga, si desfasurarea actiunii si punct culminant".

Ca de obicei cand sunt multi machetisti fiecare vrea sa povesteasca celuilalt ce a citit el asa ca vorbesc toti deodata. Cine nu vorbeste inseamna ca a adormit in scaun. Asa ca trebuie sa recuperez, vorbesc repede si raspicat, nu ascult pe nimeni astfel ca popularitatea mea e ca de obicei, in crestere constanta exponential. Asta pana cand ni se spune ca trebuie sa evacuam sala de mese ca sa debaraseze. Aici nu e ca in alte parti sa se stea pana la ultimul viking.

Inainte sa fiu evacuat am avut prezenta de spirit sa fac o tura la closet. Am sa il las pe Nea Marin saracu’ sa va povesteasca: “ Dar al closet, ma. Ma, ce fu ma, cu al closet, ma? Pai da, ca aci la closet cand te duci, tre sa cetesti intructiunile, ma, auzi?! Pai daaa, ca nu-i asa, e treaba serioasa, frate. Ma, bag sama in prostia mea ca al de nu stie sa ceteasca nu se duce, ce mai, nu se duce si gata.”



Cam riscant punctul 9 cand ai o casa plina de machetisti, nu?

Dar parca doar instructiunile, totul stralucea de puteai sa-ti vezi reflexia in dispensatorul de ceva:



Si un lucru rar. Dom’le ce faci cand nu vrei urme de tocuri de femeie pe colac? Pui tipla de unica folosinta pentru colac. Ce faci cand, in ciuda faptului ca ai pus tipla, in continuare ele se suie? Desenezi pe punga o imagine ajutatoare ca sa vaza respectiva pentru ce e tipla:



Facand un calcul total, toaleta era de 2 muste mergand pe una.

Ca sa nu fim evacuati chiar de tot ni se propune Receptia (nu receptia cantitativ calorica) ca alternativa, astfel ca mutam cam doua ligheane de pahare in Receptie pe care evident ca le-am uitat acolo cand oboseala a devenit cronica. Ba chiar am uitat si o jumatate de sticla de Negru de Craiova, lucru inadmisibil pentru cineva ca mine, cu atat mai inadmisibil cu cat nu l-am mai gasit a doua zi cand am primit reprosurile fetei care intrase in tura si s-a vazut cu vagonul de pahare goale sau nu, pe cap.

Pana la urma somnul (pe aia cu pastravul v-o bag mai incolo) ne-a biruit in lupta stramba, dar cine mai tine cont de morala. Acum ca sa fiu sincer nu somnul era problema ci tutunul. Ca fumau ortacii de nu aveam barda sa tai fumul, asa ca am stat mai mult cu ochii inchisi in timp ce le povesteam intamplarile unui viking in padurile germanice.

A doua zi, ma scol si incep sa imi pun intrebarile de rigoare: Ce este omul?, Suntem singuri in Univers?, Care e secretul fericirii?, Care este sensul vietii?, Cine si ce a mancat cu gura mea de e asa cleioasa?, etc. Dupa igiena de rigoare si un dus fierbinte devin apt combatant. Cristi imi confirma faptul ca inca sunt campion la sforaituri si ma incurajeaza sa merg inainte singur. Probabil vroia sa mai prinda un pui de somn sau de pastrav (v-m zis ca pe asta cu pastravul v-o bag mai incolo, nu?)

La micul dejun nu ma asteptam sa (mai) gasesc omleta deci sunt placut surprins de cele 3 firicele disponibile. In rest de toate pentru toti: legume, "ceriale" (cum zicea bona mea si de atunci asa zic si copiii mei), mezeluri, branzeturi. V-am spus ca la noi e mai bine ca in Germania unde mananci "das brotche" cu "die marmelade" si un "das ei" amarat. Ca daca iei "zwei eier" ramane vecinul fara ou, ca sunt numarate, la fel ca si cele ale lui Nastase.

Dupa micul sau mai putin micul dejun, Fruhstuck-ul ca sa zic asa, cum ar veni, urmeaza circul de rigoare: hai sa mergem, stai sa vina si nu stiu cine, Ovidiu merge la radio, dupa cine ne tinem, etc. astfel ca e evident ca ne trezim singuri bajbaind prin oras. Dupa ce ne dam toti cu parerile reusim totusi sa ajungem la Muzeu. Ca de obicei Muzeul e frumos, friguros la parter, oamenii sunt amabili, bucurosi ca de fiecare data sa ne vada dar si mai bucurosi sa ne dea afara "ca se inchide" si deci sa nu ma mai holbez la exponate ca nu sunt expuse sa fie vazute si sa trec sa imi vad de machete. La raspunsul meu sec ca am terminat o lasa mai moale dar sa nu anticipam si sa va povestesc intamplari de la inchidere cand noi abia am ajuns la deschidere.

Va spuneam de organizare. Fiecare vitrina avea biletel cu exponatul. Mai mult sau mai putin. Fiecare exponat se potrivea exact la locul lui. Mai mult sau mai putin. Astel ca pentru Star Wars a mai aparut o vitrina, a trebuit sa ingenunchez o "camila" ca nu se inchidea vitrina dar le-am rezolvat cu brio astfel ca la ora mesei toate machetele mele erau aranjate. Care masa, adica "das Mittagessen" (in traducere libera "crapelnita de la jumatate de zi normala") a fost data de Muzeu la sau mai bine zis in pulberarie. Care pulberarie a fost redecorata cu armuri si arme medievale din pacate mult prea sus si mult prea bine prinse de pereti pentru gustul meu. Pai farmecul e sa te certi, sa iei o secure de pe perete si sa dai in masa cu ea ca sa iti impui punctul corect si logic de vedere, nu? Ca doar nu o sa le tinem de frumusete.

Supa/ciorba vine aici in vase de supa/ciorba ceea ce e foarte bine si pentru chelner care nu umbla cu 20 de farfurii cu supa/ciorba dar si pentru invitati care mai gasesc un polonic-doua bonus pe fund. Felul doi e felul doi, deci nu e primul, deci oricum daca mananci doua feluri cateva ore ai autonomie, asa ca oricum e bun. La intoarcere am luat-o agale catre Muzeu, nu ca am fi avut burtile pline, ca la mine mai intra si sunt convins ca si la altii la fel (de ex la Modelfan) ci ca era la deal. Atat de la deal incat atunci cand am ajuns la Traseul celor 7 samurai sau fortificatii, cum se numea ala, ne-am gandit ca ar fi buna o scurta pauza dupa masa ( nu ma intrebati termenul in germana ca nu-l stiu, de fapt cred ca nici nu exista in germana termenul de pauza dupa pauza de masa).

Asa ca am platit biletul, am platit si pliantul si am purces in “spazier”. Vreau sa va spun ca am fost uimit ca acolo chiar se face ceva. Unul din putinele locuri din tara aceasta. Am inteles ca o firma privata se ocupa de restaurare si administreaza tot, inclusiv pulberaria. Daca peste tot in tara s-ar intampla ce se intampla acolo ar fi extraordinar. Faptul ca scot aia profit sau nu, sau cat castiga din nunti facute in pulberarie nu ma intereseaza. Se misca ceva, cineva face ceva. Nu o sa se astepte nimeni sa faca de pomana. Dar sa o luam metodic. In primul rand toti paznicii sunt imbracati in uniforma de epoca. In al doilea rand se face schimbare de garda cu cai si tot tacamul. Duminica am inteles ca se trage si cu tunul. Caii se pot vizita, evident nu sunt de-ai nostri dar nu conteaza. Banuiesc ca se pot si calari ca am vazut un tarc si ma gandesc ca pentru asta e amenajat. Banuiesc ca acesti cai ma pot tine chiar si pe mine si chiar in zale asa ca pentru la anul va trebui sa am o armura completa.



Dupa poza asta sa il mai prind eu pe careva ca imi mai contesta podu' din diorama aia de iarna cu calul in apa. La colturi prinderea e fix la fel ca al mine.

S-a sapat o adancime de perete, in poze se si vede urma pamantului ramasa pe caramizi, incepand de sus:



Sambata, um sechszehn Uhr (la ora 16.00 adicatelea, de, am si diploma de primul modul terminat de sprehanzeala din aia) pe un frig sanatos, se muncea la reconstructia unei porti romane. Sigur ca nu o faceau cum a fost initial, adica din blocuri de piatra. Dar macar o placau, tot e ceva, iti da o idee despre cum arata.



Acum sigur ca o sa vina un cunoscator din asta care sa-mi zica ca portile romane nu se faceau din piatra ci din nu stiu ce. Am rugamintea sa sune la 021 89 89 899 si sa isi programeze o audienta ca sa ma informeze, sa nu-mi pangareasca locul aici.

Una peste alta (stiu ca o sa va asteptati sa zic acum "si amandoua blonde", dar am mai folosit gluma asta, asa ca o sa va zic una noua, "una peste alta si amandoua roscate, na") merita de mers acolo intr-o scurta deplasare chiar si pentru noi, cu atat mai mult pentru straini. Cand mergem in afara ne uitam la orice bolovan dar pe ai nostri nu ii stim.

La Muzeu, desi am fost cu mare bagare de seama tot s-a intamplat nefacuta. Nefacuta in sensul ca trebuia musai facuta si closetul v-am spus de data trecuta ca era de toate, numai user friendly nu e. Nu ma intrebati in Deutche cum se zice ca nu am ajuns la modulul respectiv. Deci am intrat cu strangere de inima dar si din alte parti ale anatomiei mele generoase si am constatat ca totusi conditiile se schimbasera in bine.

In primul rand m-am baricadat bine ca sa fiu sigur ca nu sunt vazut cu colantii in vine:



De data aceasta, spre deosebire de ultima data, am avut cu ce:



Sigur ca as fi preferat poza lu’ domnu’ presedinte in loc de “Coloreaza cu Cosmin” dar pana la urma Cosmin asta saracu’ m-a scos din belea acceptand sa il colorez eu pe el si nici macar in tonuri foarte vesele (va amintiti ca de la Negru taciune de Craiova aveam colorat tot interiorul).

Apoi am urcat agale, m-am uitat la expozitie, am avut un meci de rigoare cu muzeografii/cerberi dupa care mi-am pus armele intr-o vitrina, cam cu jumatate de inima ca a trebuit sa pun sabia in varf dar altfel nu intra. Coiful nu stiu cat de bine era vizibil jos fiind, dar astea sunt deja detalii.

Important este ca am terminat si m-am trezit iar la masa, ba chiar la un moment dat m-am trezit ca s-a terminat Beaujoleul autohton si a trebuit sa mai cumpar un cabernet amarat. Iar discutii, iar fripturi la care am contribuit si eu cu muraturi puse de mine personal (anul acesta am zis sa nu ma zgarcesc la ardei iute, anul trecut am pus un kg, anul acesta am cumparat doua si am zis ca daca tot le-am luat sa le pun asa ca ustura de doua ori, prima data la intrare). Intr-un cuvant vacanta, fara griji, fara responsabilitati cu o companie pe masura.. compania a noua.

A urmat iar o noapte de vis (pentru mine) si concert (pentru Modelfan, ca banuies ca ca nu era suficient de obosit daca ma auzea inca). A doua zi iarasi un mic dejun frugal cu tot ce am gasit, iar Muzeu, iar poza de grup (pe ultimii i-am scos cu forta, forta gandului normal, jur ca nu ma gandeam serios sa folosesc toporul acela pe care il fluturam deasupra capetelor lor cand racneam la ei).

Dupa poza de grup am purces voiniceste la drum, iar am batut GPS-ul care imi arata timp estimativ mai mare si am ajuns cu bine in Bucuresti la expozitia de bebelusi unde am inceput munca si caratul.

Acum uitandu-ma la poze vad ca poza de grup s-a facut in mai multe exemplare. Astept fiecare proprietar de aparat din imagine sa-mi trimita poza de grup, nu de alta, dar asa cum nu toti vikingii au murit la Sarmisegetusa fix la fel nu toate topoarele sunt in expozitie la Alba:



De altfel daca ma gandesc mai bine, fiecare proprietar de aparat din imagine ar face bine sa se prezinte cu un CD la subsemnatul sau macar cu un stih d'ala cu blustutz.

Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 26 January 2010 - 11:26 PM

[OlafTheViking]

wurger, la 26 Jan 2010, 22:36, a spus:

Mai jupan Olaf, nu cumva detectez o umbra de invidie ?!
Lasa ba ca va facem o vizita dupa ce adormiti, costumati in Fredy Mercury si Elton John.....Si fara alifie ca sa fie mai aspru, mai barbateste.

Vorbeam de sandingpad-ul de la Squadron.

Dar sa ma avertizezi inainte ca io sunt nevricos si ma incordez repede. Esti sigur ca vrei costum de Fredy, nu vrei ceva SF:

Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 26 January 2010 - 11:31 PM

[wurger]

Aaaa, am uitat ca tu ai costume la discretie.
Sa-mi spui ce esti (tinkerbell sau Alice im Wunderland) sa nu te ratacesc in aglomeratie.

[HIND]

Daca va intereseaza nr. camerelor rezervate, va rog sa ma sunati. La receptie pot sa apara incurcaturi daca nu le mai traduce cineva ce si-au notat. In general au trecut un singur nume la fiecare camera.

[Z-mare]

Olaf, tocmai ma intrebam pe unde e povestea...Am ris cu pofta, ca intotdeauna!

Citeaza

Si fara alifie ca sa fie mai aspru, mai barbateste.

Pai, daca chiar e nevoie, am io niste vasilina din aia de vid, buna, nu scapa nimic!

[alexie]

HIND, la 27 Jan 2010, 09:26, a spus:

Daca va intereseaza nr. camerelor rezervate, va rog sa ma sunati. La receptie pot sa apara incurcaturi daca nu le mai traduce cineva ce si-au notat. In general au trecut un singur nume la fiecare camera.

Sper ca ne asteptati, iar, cu ecusoane sa nu-l mai car pe asta vechi. Orsicum eu mis consacrat nu-mi trebuie dar ma gandeam la restu'.

"Baieti"! am sa aduc filmul "Brokeback Mountain"

Aceasta postare a fost editata de alexie: 27 January 2010 - 10:42 AM