[laure]

Am gasit ceva interesant, despre o mica lupta linga Craiova in WWI:




ŞARJA DE LA ROBĂNEŞTI



Început de noiembrie al întunecatului an 1916. Pe şoseaua Craiova – Slatina, se retrage în marş forţat Divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 şi 17 care avuseseră pierderi grele şi pierduseră bătălia de la Jiu.
Ea era urmarită îndeaproape de unităţi invadatoare germane care ocupaseră Craiova. Marşul ei era stânjenit de tiruri de hărţuială ale artileriei vrăjmaşe, ale cărei poziţii fuseseră identificate la liziera de vest a pădurii Pârşani.
Trimis în recunoaştere în dimineaţa zilei de 10 noiembrie, locotenentul Mora Emil îşi îndeplineşte misiunea şi revenit fulgerător în galop, raportează colonelului Călinescu că, la liziera pădurii Pârşani se află amplasată o baterie de artilerie inamică. Colonelul transmite ajutorului de comandant, maiorul Odobescu, ordinul ca un escadron să şarjeze bateria inamica. Căpitanul Alexandrescu Filitti, aflând de acest ordin, duce mâna la chipiu şi raporteaza : „Domnule maior, escadronul 3 este gata!”
Escadronul cantonase în noaptea de 9-10 în satul Lăcriţa Mică, în „cantonament de alarmă”, adica cu caii înşeuaţi iar ostaşii, cu armele la căpătâi.
Este ora 9,45. Efectivul escadronului era de 120 de săbii.
„Escadron, ascultă comanda !” ordonă căpitanul. Călăreţii freamătă, transmit şi cailor încordarea clipei şi se rânduiesc în linie, iar lângă căpitan se aşază sergentul Donici. Cei doi ofiţeri, Emil Mora şi Iulius Roşca, sunt la comanda a două plutoane. Ei erau voluntari, Mora fiiind ofiţer cu aprovizionarea regimentului, iar Roşca, adjutantul colonelului Călinescu. Ofiţerii titulari ai escadronului fuseseră trimişi în ziua precedentă în misiuni de recunoaştere şi încă nu reveniseră. Dar Mora şi Roşca ţinuseră din toată inima să nu lipsească de la această luptă înălţătoare şi se prezentară la comandamentul de escadron, cerând să-l însoţească. Se auzi comanda căpitanului : „Pentru atac, sabia afară, MARŞ !”
În câteva minute, un ura răsunător RĂZBATE DIN PIEPTURI, pintenii se înfig adânc, caii zvâcnesc înainte ca azvârliţi de o forţă cumplită şi uraganul cavaleriei se dezlanţuie..... Servanţii bateriei de artilerie inamică, inspăimântaţi de ce vad în faţă, îşi retrag în grabă tunurile în vale, peste şosea, cautând adăpost, dar trei mitraliere inamice care nu fuseseră descoperite de locotenentul Mora în timpul recunoaşterii, fiind bine camuflate în nişte şure cu paie îi încadrează cu foc turbat pe călăreţi şi îi lovesc în plin.
Cel dintâi cade locotenentul Mora lovit în umăr şi, deşi şarja a trecut peste el, este suit pe calul sau de sergentul Rădulescu care îl duce în spatele liniei de luptă. Şarja continuă – căpitanul Filitti îl vede căzând pe sergentul Donici. Este lovit în plin de un snop de gloanţe şi locotenentul Roşca. Este lovit în genunchi şi căpitanul care continuă să galopeze, dar o grenadă explodează, sfârtecându-i calul. Se prăvălesc amândoi.
Căpitanul întoarce capul si priveşte............un singur cal, gonind înnebunit, fără călăreţ. Câmpul este plin de morţi şi răniţi. Escadronul 3 nu mai exista ! Dar bateria inamică fusese scoasă din poziţie ! Doar 18 soldaţi au mai fost recuperaţi.
Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Roşiori contribuie ca Divizia 1/17 Infanterie să-şi continue marşul !



Col. Cavalerie
Bujor Iovanel
Veteran de razboi