Forum Machete,Modelism,Hobby: AdiP - Vede profil - Forum Machete,Modelism,Hobby

Vă salut pe toţi cei care veti citi ce scriu azi cu amărăciune şi tristete in suflet.

Am ales să reintru pe acest forum doar pentru a vă anunta că din păcate, colegul vostru de forum Longinus (Marian Daniel) a decedat azi noapte la varsta de 55 ani, datorită unei probleme de sănătate ce nu a vrut sa se intoarcă in neantul din care apăruse.
Sper si m-as bucura din tot sufletul ca Longinus sa fi fost un interlocutor cel putin placut pentru toţi cei care aţi conversat cu el de-a lungul anilor cat a fost membru activ aici si sper sa va fi placut machetele pe care le-a prezentat.
De azi inainte se va aduna doar praful pe cele montate si asezate in vitrinele lui.
Din pacate pentru el, pentru mine si pentru familiile noastre, azi s-a incheiat un capitol pe care nimeni nu si l-a dorit, amandoi fiind legati prin gradul de rudenie si faptul ca imi era naş de cununie si botez la fiica-mea.

Orice alte cuvine sunt fără esenţă, cel puţin o perioadă.

Să ii fie ţărana uşoară şi drum liniştit ii doresc, acolo unde i s-a impus sa meargă.

Adrian Păteanu aka AdiP

Salut.

Pentru ca am primit cadou de ziua mea un tanculet metalic, trebuia sa il si montez, teoretic in doar 3 ore (dupa ce scrie producatorul). Total fals.
E vorba de un puzzle 3D, produs de ceva " made in china". Scara e undeva spre 1/72.
Toate cele peste 200 de repere se afla pe doua coli metalice, ele trebuind a fi desprinse, indoite si apoi montate la locul lor cu ajutorul unor pini de centraj ce trebuiesc indoiti. Pliant de asamblare execrabil, aproape de nefolosit/interpretat.

NU am folosit lipici; nu a fost cazul.

Cele doua culee :
 14-1200.jpg (110.95K)
Numar de descarcari: 327

Turela :
 15-1200.jpg (128.24K)
Numar de descarcari: 309  16-1200.jpg (113.19K)
Numar de descarcari: 270

Diverse etape de asamblare ale corpului :
 8-1200.jpg (100.7K)
Numar de descarcari: 248  7-1200.jpg (151.05K)
Numar de descarcari: 291

Asa arata la gata :
 1-1200.jpg (138.06K)
Numar de descarcari: 248  3-1200.jpg (130.95K)
Numar de descarcari: 256
 5-1200.jpg (97.23K)
Numar de descarcari: 265  9-1200.jpg (104.14K)
Numar de descarcari: 259

Plus doua :
 12-1200.jpg (142.49K)
Numar de descarcari: 288  13-1200.jpg (121.98K)
Numar de descarcari: 276

 a-1200.jpg (127.62K)
Numar de descarcari: 275

Cel mai bine cunoscut tanc german din cel de-al doilea razboi mondial, productia initiala a acestei masini a demarat in anul 1942, sub denumirea oficiala PzKpfw VI Tiger.
Aparitia lui s-a datorat intr-o oarecare masura și conditiilor impuse Germaniei prin Tratatul de la Versaille care, care desi a interzis productia/detinerea de masini blindate, a obligat proiectantii germani sa plece de la zero pentru a dezvolta o masina de lupta blindata ce nu a avut rival la momentul aparitiei.

In anul 1937 Heereswaffenamt solicita proiectantilor de la Henschel und Sohn sa conceapa o masina de lupta de circa 33-36 tone, puternic blindata si construita in jurul unui tun cu tragere rapida si calibru mare, capabila sa se lupte de la egal la egal cu masini de tipul Char B, Matilda, etc, fiind gandita ca inlocuitor al tancului PzKpw-IV ce si el intrase de putina vreme in productia de serie.

Versiunea experimentala pusa la punct de catre Henschel a purtat denumirea de Durchbruchswagen 1 (DW-1), dezvoltarea ulterioara a acesteia din 1940 si denumita DW-2, avand o greutate de 32 tone era inarmata cu un tun L24 calibru 75 mm si doua mitraliere MG-34.
A fost testata pina in anul 1941 cind o noua directiva a Heereswaffenamt a impus un caiet de sarcini de prevedea, printre altele, blindaj mai mare precum si utilizarea tunului L48 calibru 75 mm.
Astfel, Henschel dezvolta DW-2 in cunoscutul VK-3001(H) (Vollkettenkraftfahrzeug) lasand subcontractorii Porsche, MAN si Daimler Benz sa vina cu ideiile proprii pentru viitoarea masina de lupta. Din varii motive, in competitie au ramas doar Henschel și Porsche.

In acelasi timp, Adolf Hitler vine cu propriile idei, solicitand proiectantilor sa conceapa o masina de lupta inarmata cu o piesa anticar Gerat 725 care folosind munitie perforanta cu miez de tungsten, sa fie capabila a penetra blindajul tancurilor inamice de la o distanta de 1500 m, sa aiba un blindaj propriu impenetrabil de la aceeasi distanta pentru orice piesa anticar existenta la vremea respectiva, plus o viteza de cel putin 40 km/h.
Proiectul, cu denumirea de VK 3601 (H) avea un blindaj frontal de 100 mm, grosimea acestuia in lateral si spate variind intre 60 si 80 mm. Practic era o masina greu de strapuns cu armele vremii.
Singurul inconvenient l-a reprezentat utilizarea piesei Gerat 725, la care s-a renuntat datorita cantitatilor insuficiente de tungsten necesar munitiei, alegerea cea mai potrivita fiind tunul KwK36 calibru 88 mm, dezvoltat din varianta piesei Flak 18.
Aceasta din urma versiune a purtat denumirea de VK 4501 (H=Henschel) si VK 4501 (P= Porsche), ambele turele fiind produse de catre Rheinmetall, prototipurile urmand a fi prezentate lui Hitler cu ocazia zilei de nastere a acestuia, din 20.04.1942.
La data de 17.04.1941 si cu doar 40 minute inainte de plecarea garniturii, cele doua protipuri au fost urcate pe platforme si trimise la Rastenburg pentru a fi prezentate lui Hitler.
 Prototip Porsche.jpg (219K)
Numar de descarcari: 281
 Planse prototip.jpg (254.66K)
Numar de descarcari: 319

N-are sens o insiruire a intregii istorii prin care prototipul Henschel a fost ales sa intre in productie in defavoarea celui Porsche, e de amintit doar interventia in acest sens a lui Albert Speer (prezent la demonstratie) precum si manevrarea greoaie a versiunii Porsche, datorata in principal transmisiei electrice prea putin testata.

Astfel, din VK 4501 H a aparut masina cu denumirea de PzKpfw VI Tiger specificatie E, in momenclatoare fiind cunoscuta sub indicativul SdKfz 181.
Productia acesteia a demarat in iulie 1942 si s-a oprit la finele lunii august 1944, după asamblarea a cca 1350 bucati, in diverse subversiuni.

Unele surse arata ca un exemplar din versiunea E ar fi fost cumparat de catre societatea Showa Tsusho Kaisha Ltd. in numele Armatei Imperiale Japoneze, insa nu exista documente oficiale care sa ateste ca masina ar fi fost si livrata japonezilor.

Revenind la kitul ce da titlul acestui topic, el este produs de catre Academy, cod 1387 in scara 1/35.
 b-1200.jpg (151.27K)
Numar de descarcari: 286

La oprima inspectie, kitul apare turnat curat si care se vrea ca la final de montaj sa reprezinte un Tigru productie intermediara, dar cu interior "complet".
Senilelele sunt reprezentate din benzi de vinilin si care mie-mi aduc mai degraba a DS-uri. N-am stat sa le verific mai in amanunt, cutia machetei fiindu-mi livrata de catre proprietarul kitului impreuna cu un set de Friul, gata asamblate.
 d-1200.jpg (83.71K)
Numar de descarcari: 299

Am purces la asamblarea generala a motorului, a rezervoarelor si ventilatoarelor, a barelor de torsiune precum si a transmisiei si alte citeva maruntisuri.
 e-1200.jpg (50.77K)
Numar de descarcari: 284
 c-1200.jpg (127.01K)
Numar de descarcari: 296

Profitand de zilele libere ce-au culminat cu 1 decembrie, m-a mancat undeva sa montez/vopsesc pentru un amic, un kit care teoretic trebuia sa fie unul simplu si fara pretentii la montaj.
E vorba de kitul B-2 Spirit, imbuteliat de Revell in scara 1/144, cu origini Monogram ce dateaza din 1993.
 1-1200.jpg (87.58K)
Numar de descarcari: 232

Povestea masinii reale zice cam asa :

Bombardier cu acţiune intercontinentala si veleitati stealth, a fost produs in doar 21 exemplare de catre Grumann-Northrop incepand cu 1989, lingatorii de coca cola apreciind ca numarul acesta e suficient;
Momentan, aparatul nu are rivali, cel putin in privinta costului final al unei unitati, ce variaza intre 1,6 si 2 miliarde $.
Are 2 bipezi in echipaj, o lungime de 20 m si o anvergura de 52, la o inaltime de 5 metri si o greutate ce variaza (in functie de incarcatura) de la 152.000 la 171.000 kg.
Viteza maxima de 760 km/h, e data de cele 4 motoare General Electric (GE-100 cu dubluflux), autonomia fiind de 10.400 km si o altitudine de zbor maxima de 15.000 m.

Aripa asta zburatoare, a fost proiectata integral pe calculator si e tinuta in aer cu ajutorul a 200 de calculatoare, fiecare cu sarcina lui specifica.
Proiectul a fost o dezvoltare a aripii zburatoare YB-49 produsa de Northrop, ce la randul ei s-a inspirat din proiectul german al celor de la Gothaer Waggonfabrik, mai pe romaneste Horten-ul Ho-229, proiect clasificat ca fiind primul vanator/bombardier cu semnatura radar redusa.

Kitul Revell e frumusel in forme, are piese putine, stirenul negru si cam dur, cu ceva detalii mai mult sau mai putin fantasmagorice, plus o coala cu decaluri care imi ridica semne de intrebare de fiecare data cind ma uitam cu atentie la ea.
Cu elan de bugetar si zile libere numarate la singe, am decretat mental ca in 3 zile va fi dat la gata; pina la urma s-a dovedit ca m-am supraevaluat.

Am purces la asamblare, decupand unele din suprafetele de comanda pentru a mai indulci forma de tzigla a aparatului, iar pentru ca amicul meu pierduse partea vitrata a machetei, am fost nevoit sa incropesc una din ce-am avut la indemana, din stiren fiind facute ramele cupolei.
 2-1200.jpg (68.7K)
Numar de descarcari: 239  3-1200.jpg (68.03K)
Numar de descarcari: 239

Am gravat unele din liniile de panou (desi ele nu prea-s vizibile pe masinaria reala) ulterior, cu stiren tras la cald si o tona de Mr Surfacer 1000 am incercat sa repar zona de imbinare a carenajelor motoarelor cu suprafata aripii portante precum si transeele de pe intrados.
N-au iesit cum s-ar fi cuvenit insa nu mai am nici eu nervii de altadata.
 4-1200.jpg (64K)
Numar de descarcari: 268  5-1200.jpg (47.78K)
Numar de descarcari: 226

Ulterior, pasarea a fost vopsita integral in email-uri.
Prima oara dark ghost gray, dupa care (luandu-ma dupa ceva fotografii de pe net, boxartul Revell si ochiometric), am mascat unele linii de panou pentru a da nuanta finala.
 6-1200.jpg (41.04K)
Numar de descarcari: 231  8-1200.jpg (50.25K)
Numar de descarcari: 247
 7-1200.jpg (40.48K)
Numar de descarcari: 219  10-1200.jpg (34.88K)
Numar de descarcari: 250
 11-1200.jpg (48.98K)
Numar de descarcari: 205  12-1200.jpg (39K)
Numar de descarcari: 225
Peste ce e mai sus, am venit cu doua straturi de Dunkelgrau teuton, dupa care a urmat un cocon din banda Tamiya si Tesa pentru a putea vopsi cu negru email atat bordul de atac cit si evacurarile motoarelor. Ulterior, baile trenului au fost vopsite si ele cu ceva alb semilucios.
 13-1200.jpg (39.84K)
Numar de descarcari: 234  14-1200.jpg (36.8K)
Numar de descarcari: 232
Dupa uscarea completa, am pus 3 straturi generoase de Klear indoit cu solutie de spalat geamurile, pentru a avea o baza pe care sa patineze si musca, pentru a pune decalurile.
Desi le-am dat si lor un strat de klear, s-au faramitat pe buretele imbibat cu apa inmultita si ea cu otet alimentar, pentru ca mai apoi unele sa se albeasca impardonabil sub suportul lor transparent.
Asta chiar daca am dat pe ele cu solutiile minune Agama (tensol, purisol si inca ceva sol).
 16-1200.jpg (43.41K)
Numar de descarcari: 240

Cel mai urat a facut decalul de pe planul drept, care s-a si rupt in peste 10 bucatele. Chiar daca am dat in el cu bisturiul mai ceva ca Ciomu (pentru a permite nitrodiluantului sa patrunda sub el cum se cuvine) cu greu l-am convins cit de cit.
 17-1200.jpg (37.44K)
Numar de descarcari: 231  18-1200.jpg (41.89K)
Numar de descarcari: 221
 19-1200.jpg (36.5K)
Numar de descarcari: 233

Am mascat apoi bordul de atac al pasarii pentru a putea pensula cu gri liniile ce demarcau negrul de pe acea zona.
 20-1200.jpg (42.17K)
Numar de descarcari: 229

Dupa toate astea am dat doua straturi de Sinto semimat, am inchis capacele calei bombelor, am pus trenul de aterizare si am zis ca e gata.
"Cupola" a fost vopsita, caci n-am fost in stare sa pastrez intact transparentul pe care l-am bricolat din ceva sticla de plastic.

Ce mi-a iesit mie dupa 5 zile de Kraft durch Freude, se vede in imaginile de mai jos.

 21-1200.jpg (37.17K)
Numar de descarcari: 243  22-1200.jpg (43.96K)
Numar de descarcari: 240
 23-1200.jpg (46.16K)
Numar de descarcari: 216  24-1200.jpg (40.99K)
Numar de descarcari: 253
 25-1200.jpg (56.94K)
Numar de descarcari: 265

 Panzerwerfer-42-Ausf-Maultier-Italeri277.jpg (102.67K)
Numar de descarcari: 242

Kitul din imagine a fost prima mea taratoare "serioasa", cea care mi-a inoculat definitiv microbul pentru subiectele terestre, (ea si discutiile ample si uneori interminabile purtate cu Longinus ), eu alegand aceasta macheta datorita formelor ei futuriste si usor agresive.

Se intampla in 1995, macheta mea fiind cumparata de la cineva care avea la vanzare doua bucati, la astronomicul pret de 29,500 lei si intr-o vreme in care piata de plastice occidentale era destul de rara chiar si in Cluj, fiind mai repede acaparata de cele trecute cu sacosa de la vecinul din rasarit.
In fine.
Ceea ce m-a frapat pe mine si mi se pare usor ironic e ca, dupa 21 de ani, si cealalta cutie ajunge sa fie montata tot de mine.
Acum, avand deja experienta primeia, o sa vad cum o voi putea ajuta pe astalalta.

O mica istorie a masinii.

Sub denumirea de Panzerwerfer 42 auf Maultier, respectiv sub mai putin cunoscutul indicativ Sd.Kfz. 4/1, armata celui de-al III-lea Reich a utilizat un complex ce-a imbinat capabilitatile camionului semisenilat de 3 tone Opel Blitz in varianta "Maultier" cu cele ale unui sistem de aruncatoare de rachete nedirijate, cu 10 guri de foc și denumit 15 cm Nebelwerfer 41.
In general, articolele sau discutiile privind acest complex folosesc denumirea de Panzerwerfer 42 auf Maultier, insa cea corecta (mentionata in toate arhivele germane) este Panzerwerfer 43, cifrele indicand in fapt anul intrarii in productie a acestui ansamblu.

Masina fost produsa incepand cu luna aprilie 1943 si pina la finele lunii martie 1945 la uzinele Brandemburg-Havel, prima actiune de front avand loc in luna septembrie 1943, cu o productie ce a urcat pina aproape de 600 exemplare.
Din productia totala, circa jumatate din vehicule au fost destinate ca transportoare a munitiei pentru piesa NbW 41, purtand denumirea de Munitionkraftswagen (Sd.Kfz. 4).
In principiu, ele difereau de ansamblul Sd.Kfz. 4/1 prin lipsa armei ofensive amplasata pe suprastructura compartimentului de lupta, iar din aceste doua versiuni (Sd.Kfz. 4 si Sd.Kfz. 4/1) au fost scoase in 3 variante, diferentele constand in grosimea si inclinatia blindajului precum si ceva modificari minore ale suspensiei.

Panzerwerfer-ul acesta a avut la baza sasiul, motorul, suspensia puntii fata precum si alte cateva componente ce se regaseau la camionul standar Opel Blitz, insa in versiunea semisenilat (Maultier),utilizand suspensia Carden Lloyd in combinatie cu senilele tancurilor Pz–I.
Transmisia de la motorul Opel era asigurata de un ax cardanic legat la rotile motrice ce angrenau senila, totul fiind apoi intregit de un blindaj inclinat, desenat revolutionar in opinia mea.
Ideea de camion semisenilat a fost utilizata nu numai de cei de la Opel ci si de catre Ford sau Mercedes, ultimii utilizand suspensia tancului usor Pz II plasata sub camionul de 4.5 tone - L 4500. Ca o paranteza. Am citit ca si Bussing Nag a avut o tentativa de a combina al lor L4500S (4x2) cu suspensia panzerului II, insa nu cunosc imagini cu asa ceva; din varii motive a ramas probabil doar la stadiul de idee.

A avut urmatoarele caracteristici :
6 metri lungime, 2 latime, sub 3 metri inaltime si o greutate putin peste 7 tone la un blindaj ce nu depasea 10 mm. Viteza maxima era in jur de 40 km/h, iar autonomia era de maxim 140 km, la un consum al motorului de 3600cc ce depasea uneori 100 litri/100 km in teren framantat.
Ehipajul masinii era compus din 3 oameni, mecanic/conductor (era și comandantul piesei), un incarcator si un ochitor/transmisionist. Ca armament defensiv, Panzerwerfer-ul 43 avea o mitraliera MG 34, calibru 7.92 mm.

Armamentul ofensiv la constituit Nebelwerfer-ul 41, ce era compus din 10 tevi calibrul 150 mm montate in doua baterii suprapuse, darea focului realizandu-se electric. Munitia utilizata era in principal exploziva, plasata in tuburi din aliaje subtiri pentru a se obtine un efect sporit de fragmentare. Bateria avea un grad de libertate de 270 grade pe orizontala si o elevatie maxima de 80 grade.
Utiliza un sistem optic de ochire RA 35, iar distanta optima de tragere era in jurul a 4500-6000 metri, maximul balistic fiind de 7000 metri. Din pacate pentru germani, sistemul a avut serioase probleme de acuratete, de multe ori loviturile trase la peste 2500 metri cazand cu o eroare de zeci de metri. Inacceptabil zic eu.

Complexul initial de la care s-a plecat (cel cu 6 tevi), a aparut in 1940, imediat după campania din Franta.
Interesanta a fost solutia aleasa de catre inginerii germani, prin plasarea motorului racheta in capul acesteia iar stabilizarea proiectilului (empirica de altfel) realizandu-se prin imprimarea unei miscari de rotatie in jurul propriei axe. Prin montarea motorului in fata, s-a dorit ca explozia si implicit efectul ei sa se realizeze in aer, inainte ca incarcatura exploziva sa atinga solul/tinta. Ideea in sine nu era rea insa perioada in care a aparut a fost una de pionierat iar lipsa timpului si avansarea frontului nu a permis dezvoltarea/corectarea erorilor de proiectare si apoi de utilizare a armei.

Tactica utilizarii acestei arme presupunea amplasarea in baterie a 3 pina la 6 Panzerwerfere 43 si executarea simultana a unui foc de baraj asupra unei pozitii stabilita dinainte. Datorita inacuratetei armei, echipajele ce-au deservit ansamblul au preferat sa isi plaseze vehiculele intr-un arc de cerc, urmarindu-se ca fiecare baterie sa ramana la o distanta relativ egala fata de tinta, după care executau foc de baraj.

Putine exemplare au fost capturate, majoritatea s-au pierdut pe frontul de est. Din cele care-au luptat pe frontul de vest, au ajuns fie distruse fie in mainile aliatilor, cu ocazia Operatiunilor Overlord sau Cobra.
Din cele capturate spre finele razboiului in sudul Germaniei au supravietuit doar cateva, un exemplar aproape intact (si actualmente functional !!) se afla in custodia muzeului Saumur din Anjou, Franta. Masina asta are anvelope britanice (probabil montate de genistii englezi pentru al putea transporta); un alt exemplar se afla in custodia muzeului tancurilor din Kubinka, in Rusia. Rusii (secretosi din fire) nu au dat multe detalii despre starea acestei masini. In afara de ceea ce se vede in fotografiile cu exemplarul detinut de ei, eu nu cunosc alte detalii.

Cam asta a fost istoria unei masini cu forme frumoase; eu o sa ma stradui sa va prezint povestea unui kit plasticos ce merita a fi ajutat putin.

 panzerwefer 2.jpg (65.32K)
Numar de descarcari: 233

Bibliografie.
1. Stephan Ward - Panzerwerfer 42 auf Maultier in Action – articol site Missing lynx
2. Peter Chamberlain/Hilary L. Doyle - Encyclopedia of German Tanks of World War II
3. Karl Mueller – Opel Militarfahrzeuge 1906-1956

P.S. Kitul nu mai are decaluri si multe elemente vor fi schimbate sau adaugate, dupa cum se va vedea.