Ajutor
Ca intotdeauna dupa un experimental, ne intoarcem la beliciopterele mele dragi, cu un model extrem extrem de special, care s-a aciuiat langa inimioara cam pe cand eram copil si l-am vazut intr-o banda desenata … ceva gen Pierre Vaillant, dacat ca eroul era unu’ Dan Cooper, chilot de teste RCAF si erou multi-modal al vestului in lupta cu spionii comunishti - astia canadians se dadeau pe langa aerodrom cu niste elicoptere d-astea de inceput, cu motor piston si o cabina ca o sera.
Revista cu pricina, pe langa care baleam ca prostu’ la desene si ma gandeam cum ar arata oare o macheta a astuia? Nici macar nu stiam ce tip, ce model e 😊 ... da’ imi placea maxim.
Mai apoi am aflat ca e un Sikorsky R-5, sau H-5, sau H-51, sau HO2S, sau HO3S, sau WS-51 Dragonfly (licenta Westland) … mortzii lor cu redesignation-urile lor. Am cautat un kit de m-am plictisit, am si luat acum vreo 10ani, cu bani grei, un Mach2 (cam unicul de pe piatza atunci, dar mai pah vintage asha) … dar cand a aparut asta nou de la AMP, am mushcat ca stiuca, fara sa mai stau pe ganduri.
Intre timp, a aparut si unul la LF Models, care pare ok, dar poate un pic mai din topor decat cel de la AMP, care, din punctul meu de vedere, a ales unele solutii mai bune (ex. tot botul din plastic transparent).
Artwork-ul kit-ului AMP, cele 2 seturi de masti pe care le-am luat si un link cu descrierea elicopterului real Wiki ... care a zburat prima data in 1943, a devenit operational in 1945 si a facut cariera in Korea si in serviciul Coast Guard.
Review-uri despre kitul AMP nu prea se gasesc, asa ca o sa incerc eu unul scurt – un kit cu o proiectare si inginerie foarte foarte smechere (rar am vazut machete atat de complexe), cu o potriveala acceptabila (chiar foarte buna in unele zone critice, gen piesele transparente), o matritza cu ceva probleme (bavuri mai mici sau mai mari cam pe toate piesele), un set inclus de foto-decupate foarte util, decaluri care arata impecabil … dar un plastic de tot kktul – casant, ceea ce inseamna ca la piesele subtiri se pot intampla (si se si intampla) destule accidente nefericite. Una peste alta, un kit genial, dar care se lucreaza foarte greu – pentru mine, a insemnat o baza sanatoasa de plecare pentru o macheta la care visam de mult.
Hai si cu constructia … mai intai fuselajul (dupa mult chit, cocartz d-ala din culee amestecata cu ciument Tamiya, regravari de panouri / capace de vizitare si un strat de Surfacer). Am mai asamblat si furca rotii de bot, careia i-am mai adaugat ceva buloane din PE de pe stoc. M-am consumat si i-am mai confectionat nishte plase de protectie pentru admisiile la motor (in poza se vad si doua variante de test – una din PE oferita in kit pentru plasa mai mica de sus, care e subdimensionata si a doua dintr-o plasa fotodecupata #madeinciaina pentru plasa mai mare de jos, care nu mi-a placut ... asa ca le-am facut dintr-o plasa impletita luata tot de pe Aliexpress) – vedem cum le inghesuim pe pozitie, ca trebuie vopsit frumos acolo, dat cu wash-uri si abia apoi venit cu plasele vopsit si ele la gata. In ultima poza, cam ce ar trebui sa iasa ... cu ceva noroc.
Si rotoarele, care sunt niste chestii foaaaarte complicate, d-aia au trebuit multe adaosuri – pe langa cele 2-3 piese fotodecupate oferite in kit, am mai pus eu cateva 😊 ... suruburi, shaibe si tzevushti din stoc. Mai am de pus dupa vopsire cateva cabluri hidraulice / electrice.
Am mai rezolvat si aparatura de vine prin interior … consola centrala, upgradata cu ceva bezel-uri fotodecupate dintr-un set Airscale, cateva ceasuri de pe o coala de decal de la acelasi fabricant si inca niste butoane si capace din PE de pe stoc, manete din ABS, decaluri etc.
Cam pe aceeasi reteta, am facut radioul si alte indicatoare, plus o lampa de tavan.
Am facut si o busola, un extinctor print 3D de la Firma49 (impecabile) si am lucrat la podeaua cabinei (cu ceva capace din PE-uri aflate pe stoc) si pedalele anti-torque (upgradate tot cu ceva PE-uri din stoc).
Hai si scaunele (cu ceva fotoeciuri, ceva ABS si centuri dintr-un set prevopsit Eduard de pe stoc). Am mers pe varianta R-5D / H-5D, cu 3 scaune, ca mi s-a parut mai cool cu 2 scaune individuale in spate dacat cu bancheta aia fara niciun haz.
Am mai lucrat la lateralele cabinei si apoi am bagat mare parte din scule si bascule la locul lor ... imi place cum a iesit si inca mai am de montat ceva chestioare. Nu am inchis lucrarile, pentru ca vreau sa incerc cumva sa reproduc garniturile la geamuri, extrem de vizibile in realitate – io am gravat pe langa masti ca sa incarc cu wash negru acolo, da’ ma roade sa vad daca reusesc sa gasesc o solutie sa le fac in relief. We’ll see.
Si ultimele, cu ce am mai facut la exterior, in pauza auto-impusa de la cabina – niste panouri de ranforsare a cozii, care nu-mi placeau cum apareau pe kit (le-am facut din folie de tabla daia de protejeaza dopurile la vinoase) si vinciul de salvare (upgradat si asta cu tot felu’ de PE-uri din stash). Mai am sa-i pun si astuia ceva cabluri la dupa vopsire.
Spor!
Sus
, iar Franceza a fost ultima, dintr-o lista scurta ce-i drept 
. Din punctul meu de vedere, erau niste benzi desenate impecabile, cu subiecte faine ... clar mult peste Miaunel si Robotzel sau similare de se gaseau la tarabele mioritice. Bine ... francejii au avut si inca au traditie serioasa pe linia asta.
(de remarcat ca se straduiau pe bune cu desenele dupa modelele reale - adica am vazut arwork-uri mult mai de kko la machete din secolul XXI).
