[Longinus]

Intr-un context mai aparte, s-ar putea sa gasiti poze de epoca in care apar soldati germani inarmati cu un fel de Mauser KAR 98, care arata mai...altfel.
Asta pentru ca arma nu este un Mauser, de fapt, ci un Krag-Jorgensen md.1894 norvegian.
Arma a intrat in dotarea militarilor norvegieni, iar dupa ocupatia germana poate fi zarita, mai mult, in dotarea militiilor colaborationiste pro fasciste norvegiene.

versiunea standard, sau mai corect spus, cea mai raspandita

Istoria acestei pusti ( a existat si in versiunea scurta, carabina), este putin mai speciala, ca si arma de altfel.
In toamna lui 1893 o comisie militara mixta, suedezo-norvegiana, s-a reunit in orasul Christiania ( Oslo, de astazi), in vederea evaluarii si luarii unei decizii privind adoptarea comuna a unui calibru de cartus, pentru dotarea celor doua armate. In urma dezbaterilor, s-a desprins concluzia ca cel mai potrivit model ar fi cel de 6.5x55mm, insa nu s-a ajuns la un consens in ceea ce privea adoptarea unui model de arma. Motivul tinea, intr-o buna masura de conjunctura politica : la acea vreme, atat Norvegia cat si Suedia se aflau sub sceptrul aceleiasi case regale, lucru mai putin agreeat de catre norvegieni, care au folosit absolut orice prilej pentru a sublinia diferentele dintre cele doua natiuni. Pe scurt, dupa aproape un an, Norvegia a adoptat ca arma standard pusca Krag-Jorgensen md 1894, in timp ce Suedia a optat pentru Mauser.
Un alt motiv al alegerii facute de norvegieni a fost faptul ca arma era un produs al industriei locale ( dupa cum stim, chiar si in zilele noastre Norvegia este o tara cu grad de coruptie virtual zero ! Desigur aceasta referire a mea, nu are nici o legatura cu intamplari si personaje actuale, cunoscute noua !)

Bun.
Mai departe: trebuie spus ca Krag-ul norvegian era diferit de variantele Krag US model 1892 sau cel danez model 1889.
Datele tehnice ar fi: calibru 6,5 x 55, inchizator cu actionare manuala;
4 ghinturi, spre stanga;
catare cu lama reglabila, pentru calcul si reglaj efect/vant lateral !!!
inaltator, reglabil tangent, cu degajare in forma de "V" sau "U"(in acelasi scop !!)
Alimentarea se facea dintr-o magazie laterala, plasata pe partea dreapta a armei, intr-un mod mai putin obisnuit, dar foarte practic : cartusele nu trebuiau aranjate unul cate unul, ci puteau fi "varsate" inauntru, pur si simplu (maxim 5 bucati) urmind ca la fiecare manipulare a inchizatorului, un selector sa "aleaga" automat, doar un singur cartus, cel mai apropiat, fara riscul dublei alimentari !!!


carabina model 1912, nu difera fata de original.

Demn de subliniat finisajul si functionarea ireprosabile ale acestei arme, fapt ce a condus la continuarea productiei modelului 1894 si pe timpul ocupatiei germane a Norvegiei. Armele au intrat in dotarea armatei germane, in special a unitatilor formate din voluntari norvegieni, pentru instruire,precum si la bordul navelor de lupta a Kriegsmarine.
Pustile produse in timpul ocupatiei germane se recunosc dupa marcajul NC (prescurtare de la nitrocelulosa- arma rezista la cartuse ce foloseua pulbere pe baza de nitroglicerina, pentru testarea rezistentei) si marcajul de calitate Waffenamt.

Primele 20.000 de bucati, au fost produse de catre Steyr Austria (serial number 1 - 20000), urmatoarele 10.000 (serial number 20001 - 30000) in Norvegia, la Kongsberg,urmatoarele 9000,(serial number 30001 - 39000) iarasi in Austria, pentru ca ultimele 113.000 (serial number 39001 - 152000) sa fie produse, din nou, de catre norvegieni.
Mentiune speciala: modelul 1894 cu seriile cuprinse intre 89601- 90601 au fost prevazute cu luneta, destinate exclusiv tragatorilor de elita, iar un lot cu serii stantate special (!!) a intrat in dotarea marinei de razboi norvegiene(inainte de ocupatia germana)

versiunea md.1914 cu baioneta lunga

Varianta carabina a fost destinata unitatilor de artilerie si cavalerie.

Coloana de prizonieri germani, pazita de soldati norvegieni dotati cu pusti M1894 Krag-Jorgensen

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 28 March 2013 - 10:52 PM

[Longinus]

Alta arma folosita de germani ( Wehrmacht in anumite actiuni, in special impotriva partizanilor din Iugoslavia, dar si Luftwaffe), a fost tunul automat cannone mitragliera Scotti-Isotta Fraschini 20/77 .
Dezvoltarea acesteia a inceput in anul 1928, opera inginerului Alfredo Scotti, care a gandit-o pentru utilizarea pe avioane militare (atat bombardiere cat si vanatori). Autoritatile militare italiene au ignorat acest proiect, convinse ca orice calibru mai mare de 12,7 mm este inutil pentru dotarea aeronauticii. Vazind dezinteresul factorilor de decizie din tara sa, Scotti si-a vandut brevetul pentru toate natiunile cu exceptia Italiei, catre Oerlikon, in 1932. In anii ce-au urmat, elvetienii au promovat acest proiect ca fiind o arma ideala atat cu rol antitanc cat si antiaerian si au vandut-o in China si in cateva tari sud americane.Dezvoltarea in Italia a continuat totusi prin grija celor de la Isotta Fraschini, care au cumparat planurile armei, in 1938.
Primul model Isotta Fraschini 20/70era calibrat pentru munitia 20x110 RB Oerlikon, alimentat dintr-un incarcator tambur cu 60 de lovituri. După adoptarea de catre marina si armata italiana a tunului Breda 20/65 ce folosea munitie tip 20x138B, Isotta Fraschini a fost constrânsă să schimbe tipul de muniție și adopte incarcatorul tip clips cu 12 lovituri, utilizat si de Breda.
În 1938 armata și marina italiana, impreuna, au comandat cateva piese Scotti Isotta Fraschini: 50 de bucati pe afet terestru și 150 pe afet naval. În 1939 Scotti Isotta Fraschini 20/70 a fost din nou îmbunătățită, prin modificarea mecanismului de alimentare și a supapei de gaz ce limita presiunea din teava/cutia mecanismelor.Modelul in varianta definitiva cu teava alungita , denumit 20/77,a aparut în 1941 și a fost produs de catre Società Anonima OM (Officine MECCANICHE) din Brescia, și CEMSA (Caproni Elettro Meccanica Società Anonima) în Saronno. Au fost produse mai multe tipuri de afet terestru (pe roti, tractat sau montat pe autovehicule- inclusiv blindate). Regia Marina a folosit tunurile Isotta Fraschinii montate pe afet tip Breda, simplu sau dublu.
În 1943 DICAT (DIfesa Contro Aerei Territoriale = apărarea teritorială antiaeriana) avea in dotare 545 de piese Scotti-Isotta Fraschini din ambele modele 39 și 41. A fost dezvoltata inclusiv o varianta cu 4 tevi, dupa modelul flakvierlingului german, destinata montarii pe tancuri M15/42.  După 8 septembrie 1943, germanii au continuat productia tunurilor Scotti-Isotta Fraschini , sub denumirea/nomenclator de 2cm Flak Scotti (i) la uzinele aflate in nordul Italiei inca sub ocupatie germana. În februarie 1945 Luftwaffe avea in dotare un numar de 497 Isotta Fraschini.

[Longinus]

Dektyarev DS 39 a fost o mitraliera grea, dezvoltata in 1928. Nu a reprezentat un succes, fiind dificil de produs si prea sensibila la conditiile de front astfel ca a fost inlocuita relativ rapid, de SG 43 SGM.Astfel fiind arma nu a fost produsa intr-un numar mare, deci putem spune ca este o raritate.
Cu toate acestea au existat exemplare capturate si folosite si de armata germana, unele chiar pe frontul de vest.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 02 April 2013 - 07:52 PM

[Longinus]

Fara sa fi avut vreun impact notabil in inzestrarea infanteriei germane, putem aminti aici (just for the record) 7.62mm Selbstladenkarabiner 455(a) care este nimeni alta decat carabina semiautomata M1 0,30,careia nemtii(organizati cum ii stim) se pare ca i-au facut totusi, chiar si un manual de utilizare si 7.62 mm Selbstladegewehr 251(a) sau mai pe scurt, celebra Garand.
Folosirea celor doua arme a fost prea putin raspandita in randul trupelor germane,eventual la nivel de indivizi sau mici unitati, si s-a "produs" doar accidental, in masura in care au fost capturate impreuna cu cantitati mai serioase de munitie aferenta, mai ales daca luam in calcul ca cei 7,62 mm, nu au reprezentat niciodata un standard pentru armamentul de mana, de productie germana( cu exceptia pistoalelor).

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 24 April 2013 - 08:41 PM

[Longinus]

Granatbüchse Modell 39 (GrB 39) o alta arma utilizata destul de mult de infanteria germana. A nu se confunda cu PzB 39 din care, totusi, provine.
Versiunile de Panzerbüchse (md 38 si dezvoltarea acesteia, md 39) au fost produse dupa un proiect al inginerului B.Brauer, la Gustlof Werke din Suhl.Acestea erau pusti anti/tanc( produse intre anii 1938 si 1941) si au avut un succes relativ, impotriva blindatelor,ramanind in dotarea armatei germane pana 1944, cand capacitatile lor antiblindaj s-au dovedit total neputincioase impotriva noilor blindate aparute. Exemplarele de PzB 39 ramase, au fost modificate prin scurtarea tevii ( de la 162 cm, la 59 de cm) si adaugarea unui dispozitiv la gura tevii, numit Schiessbecher in care putea fi incarcata o grenada. "Noua" arma a primit denumirea de Granatbüchse Modell 39 (GrB 39) si a ramas in dotare pana la sfarsitul razboiului.
Munitia folosita o constituiau trei tipuri de grenade: unele obisnuite- antipersonal, unele destinate strapungerii blindajelor usoare si ,in fine, grenade supradimensionate, cu rol antitanc, cu un efect relativ. Aceste grenade erau propulsate de catre un cartus orb(in fapt prevazut cu un varf din lemn) si putea fi trase pana la cel mult 150 de metri.


Din cate stiu, Dragon produce un kit de GrB 39 in scara 1/6.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 27 April 2013 - 09:26 PM

[Longinus]

Divizia 11 SS Panzergrenadier Nordland incadrata cu voluntari din tarile nordice (Suedia,Finlanda,Danemarca,Norvegia etc.),dar nu numai,a folosit in cateva ocazii, o arma antitanc produsa de finlandezi:pusca antitanc L39 AIMO LAHTI 20 mm.
Dezvoltata in ultimii ani ai decadei '30, arma a cunoscut doua versiuni originale : calibrul 13 mm si calibrul 20 mm. Desi in urma testelor s-a constatat ca forta de penetrare era aproximativ aceeasi, decidentii militari finlandezi au optat pentru producerea modelului de 20 mm, motivat de faptul ca proiectilul de acest calibru avea capacitati de fragmentare superioare,imediat dupa strapungerea blindajului,producind mai multe distrugeri, decat cel de 13 mm.
Odata stabilit acest lucru, urma intrarea in productie de serie, lucru care nu s-a intamplat datorita izbucnirii Razboiului de Iarna- invazia URSS-ului asupra Finlandei (noiembrie 1939). Cu aceasta ocazie, cele doua(singurele) prototipuri deja fabricate, au fost trimise in lupta,pentru evaluare. Incadrate intr-un pluton de vanatori de tancuri, aceste arme au dat satisfactie, raportul asupra lor subliniind faptul ca au eficienta impotriva tancurilor usoare,rusesti,pana la 400 de metri.
Oricum,dupa incheierea acestei faze a razboiului, armele au fost date in productia de serie.
In decursul escaladarii conflagratiei mondiale, incepind cu anul 1941(planul Barbarossa), Lahti L39/2 cm si-a pierdut eficienta impotriva blindatelor, cunoscind,totusi, modernizari ca de pilda adaptarea echipamentului de ochire pe timp de noapte, lunete optice pentru trageri la mare distanta sau chiar transformarea in arma antiaeriana.
A ramas in dotare, folosita fiind impotriva cuiburilor de mitraliera, vehiculelor blindate usoare sau chiar impotriva avioanelor de atac la sol,blindate.
Totusi, nu cunosc ca aceasta arma sa fi fost folosita de unitatile Wehrmacht, ca pusca antitanc, germanii avind deja alte optiuni si dotari. Exceptie a facut Divizia 11 SS Panzergrenadier NORDLAND,despre care deja am vorbit.

AIMO LAHTI L39/20 mm : bataie teoretica - 6500m.
calibru 20 mm, greutatea proiectilului perforant, fara cartus - cca 160 g.
lungimea totala a armei 2,24 m, greutate cca.50 kg.
sistem de operare semiautomat/imprumut de gaze.
ochirea de tip clasic, catare/inaltator dispuse tangent fata de teava, pe partea stanga a armei;lunete optice/dispozitive de ochire IR tip pasiv (versiuni aparute spre sfarsitul razboiului);
viteza la gura tevii- 800 m/s.
putere de penetrare (blindaj inclinat la 60 de grade) 300 m> 20mm ; 500m> 15 mm; 1000 m> intre 9 si 12 mm.



si ca sa va faceti o parere, un exemplar original,inca functional

P.S. la minutul 1/42 nu este un rateu ci parghia arcului recupertor impinsa spre fata, in mod automat,dupa prima armare: forta reculului ar putea sa o rupa,in caz contrar.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 October 2014 - 09:00 PM

[Longinus]

In pagina anterioara,pomeneam despre mitraliera Hotchkiss/1914/8 mm.
Astfel, Hotchkiss mle 1914/25 intra si ea in lista noastra.
In 1940 armata franceza avea in dotare o multime de mitraliere "1914/25 Hotchkiss" calibru 8 mm Lebel.In 1925,pentru aceasta arma a fost produs un nou tip de afet, mai usor, care permitea executarea focului in sector radial, fara sa fie nevoie de schimbarea pozitiei de tragere( de unde si indicativul "/25").
In armata Frantei,la acel moment, fiecare batalion de infanterie avea in componenta un pluton de mortiere si unul de mitraliere, cu dotare H 1914/25 8mm, rezultind un numar de 48 la 110 asemenea arme/regiment.
Foloseau munitie de mai multe feluri: "usoara"- cantitate de pulbere redusa, cartusul cantarea 12,53 grame(glontul inclus), ":grea"- greutatea cartusului cu glont cu tot, 12,90 grame- miez din plumb in ambele versiuni, perforanta (simbol P, miez din otel inalt aliat),incendiara si evident trasor(simbol T). Calibrul francez- 8 mm Lebel.
Inafara de armata franceza, acest model de Hotchkiss s-a aflat in dotarea poloneza sub denumirea Wz 1914(numar limitat) sau Wz 25(recalibrat pentru munitie Mauser 7,92mm) folosit cu precadere la inarmarea blindatelor usoare sau a tancurilor.
De la cele doua armate, germanii au capturat un numar considerabil de Hotchkiss 1914/25, utilizindu-le sub denumirea de MG 257(f). Conform unor mentiuni, la asediul Leningradului, unitati germane au avut in dotare asemenea mitraliere.


Hotchkiss francez, calibru 8 mm,folosit de soldati germani mai mult "de reclama", langa un prapadit de Renault FT 17 cu turela Berliet ("cast turett")

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 23 September 2015 - 08:58 PM